Oricine este familiarizat cu lumea modei știe că Central Saint Martins a lansat generații de talente care au devenit unii dintre cei mai influenți designeri din lume. Lista de absolvenți ai programului de masterat, plină de vedete, seamănă cu un who's who al iconelor modei, dar la fel de impresionanți sunt sutele de absolvenți din toate disciplinele de modă care modelează industria în culise – fie în atelierele pariziene, fie în roluri mai puțin vizibile din media, evenimente și nu numai.

Mulți dintre noile vedete provin din programul de licență, unde tinerii designeri experimentează liber, fără presiuni comerciale. Cea mai recentă prezentare a absolvenților, organizată în imensa sală King’s Cross a universității, și-a ținut promisiunea de creativitate îndrăzneață. Designurile inspirate de carnaval ale lui Andy Pomarico au inclus cară alegorice sălbatice din obiecte găsite și un model vopsit în verde care se legăna printr-un cadru de ușă, în timp ce colecția Y2K-meets-acid a lui Linus Stueben a inclus petice din țesătură de hârtie igienică pe ghete blănite, pantaloni de trening cusuți la pulpă și un model care plimba un câine-robot cu o zgardă roz. (O mențiune specială pentru looks-urile lui Matthew David Andrews, bătute de vânt și udate de ploaie, complete cu sprinklere montate pe pălării – surprinzător de emoționante, nu doar efectiste.)

Totuși, cele mai captivante colecții au echilibrat imagini șocante cu semnificații profunde. Timisola Shasanya a jucat cu proporții exagerate – cămăzi stivuite ca niște șaluri, un top asemănător unei pânze umflate de o vergea de șase picioare – reflectând copilăria ei petrecută între Lagos și Londra, toate cu o sofisticare elegantă. Hainele exterioare rafinate ale Mariei Schulze, confecționate din fâșii de mătase brută, au inclus explozii jucăușe de material care păreau a evada din genți și pantofi, pe fondul unei partituri orchestrale frenetice.

Cea mai remarcabilă a fost Ayham Hassan, un student palestinian din Ramallah care și-a finanțat drumul spre CSM prin crowdfunding. Colecția sa puternică a celebrat meșteșugul palestinian, abordând în același timp tema deplasării și a rezilienței. Triunghiuri metalice, asemănătoare unor armuri, făceau referire la tradițiile de protecție, în timp ce o piesă închinată satului distrus Abu Shusha combina modele istorice țesute cu organza șifonată. Cel mai emoționant a fost un material gri și magenta, purtat ca un voal larg, tricotat de mama lui Hassan. "Ea nu a putut fi azi aici", a spus el înainte de prezentare. "Dar în felul acesta, este."

Premiile principale ale serii, jurizate de Daniel Lee de la Burberry (care bătea ritmul pe muzica eclectică din primul rând), au fost acordate... [text întrerupt]. Premiile, alese de studenți, au fost acordate unor câștigători merituoși.

Locul trei l-a ocupat Haseeb Hassan, un designer britanico-pakistanez, care a impresionat cu o colecție sofisticată. Inspirat de tehnicile de drapaj ale Madame Grès și de timbrele pakistaneze vechi, el a combinat imagini îndrăznețe cu meșteșug de excepție. O piesă remarcabilă a fost interpretarea modernă a unui shalwar kameez, confecționat din piele albăstruie și decorat cu caligrafie arabă. Un alt moment de top a fost o rochie albă fluidă cu motive plisate verzi, care amintea de steagul Pakistanului. "Colaborarea a fost esențială pentru mine", a spus Hassan după prezentare, explicând cum a lucrat cu meșteșugari din Pakistan pentru a crea pantofi, căciuli de rugăciune croșetate și șnururi țesute. "Am vrut să le respect meșteșugul și să păstrez colecția ancorată în moștenirea mea."

Locul doi l-a ocupat Hannah Smith, care a prezentat o modă adaptabilă, inspirată de detaliile porților din fier forjat. "Am vrut să tratez scaunul cu rotile ca pe un avantaj, o extensie naturală a corpului", a explicat ea. Abilitățile ei tehnice au strălucit în piese precum panglici din piele înnodate care pluteau ușor în spatele modelelor, sau o țesătură din lână croită care se înfășura elegant peste un scaun cu rotile, formând o trenă.

Cel mai îndrăzneț moment al serii a aparținut designerului american Myah Hasbany, a cărei colecție a fost inspirată de o legendă texană despre un OZN care s-a prăbușit. Ea a imaginat o forță extraterestră care transformă localnicii în forme surreale și glamuroase – gândiți-vă la pantofi cu toc grotesc sau la piese tricotate care evocă sculpturile lui Hans Bellmer sau Louise Bourgeois. (Fanii s-ar putea să-și recunoască munca din "costumul de fundătură" purtat de Erykah Badu la evenimentul Billboard Women in Music – se pare că au urmat aceeași școală.)

Finalul lui Hasbany a furat spectacolul: o rochie de 12 picioare realizată din baloane uriașe, întâmpinată cu aplauze zgomotoase. Când a câștigat premiul principal, publicul a izbucnit din nou în aplauze. Într-o perioadă în care moda adesea prioritizează comerțul în locul creativității, a fost revigorant să vedem imaginația sărbătorită fără limite.