Povestea Isabellei Blow – redactoarea de modă excentrică și neconvențională, de sânge albastru – ilustrează perfect ce înseamnă să fii o legendă a modei. Născută în Londra, Blow s-a mutat în America la sfârșitul anilor 1970 și și-a început cariera la **Vogue**, mai întâi ca asistentă a Annei Wintour, apoi lucrând sub îndrumarea lui André Leon Talley. Cu garderoba ei excentrică, prietenii neobișnuiți (cum ar fi artistul Jean-Michel Basquiat) și obiceiurile ciudate – precum curățarea biroului cu apă Perrier și Chanel No. 5 – și-a lăsat rapid amprenta asupra tuturor din jur.
Revenind în Marea Britanie în 1986, a ocupat poziții importante la **Tatler**, **British Vogue** și **The Sunday Times**, unde reportajele ei de modă nu doar că au depășit limitele – le-au spulberat. Blow le-a oferit cititorilor o perspectivă unică asupra modei, combinând stilul rafinat cu un avangardism distinctiv – un semn distinctiv al ei.
Pe lângă influența în lumea modei, Blow avea un dar neobișnuit de a descoperi talente revoluționare înainte ca designerii sau modelele să-și realizeze propriul potențial. A îndrumat și susținut vedete în ascensiune, prezentându-le jucătorilor cheie din industrie. Printre descoperirile ei se numără designerii Alexander McQueen, Philip Treacy și Jeremy Scott, precum și modelele Stella Tennant și Sophie Dahl – toți sprijiniți de ea mult după ce au cunoscut succesul.
După moartea ei în 2007, viața ei a fost relatată în cartea **Blow by Blow** (2010), scrisă de soțul ei, Detmar Blow, împreună cu Tom Sykes. Garderoba ei iconică a fost ulterior expusă în celebra expoziție **Fashion Galore!** de la Somerset House din Londra, iar ea a apărut în mai multe documentare despre McQueen. Acum, aproape două decenii mai târziu, este subiectul unui viitor film biografic, **The Queen of Fashion**, cu Andrea Riseborough în rolul ei.
**„Isabella a fost o persoană unică în toate privințele”**, spune Treacy pentru **Vogue** despre filmul care îi omagiază mentorul și prietenul decedat. **„Merită toate acestea și mai mult.”**
Pe platoul din Cardiff, Țara Galilor, atmosfera este electrizantă – echipa de filmare se mișcă agitat, asistenții coordonează prin walkie-talkie, iar sacii cu costume trec în viteză. Într-un depozit transformat în platou, regizorul Alex Marx explică cum a luat viață proiectul.
**„A durat un deceniu până să se materializeze”**, spune Marx. **„Am aflat prima dată despre Isabella la Festivalul de Film de la Toronto, după ce am văzut un documentar despre Janis Joplin. Un prieten a menționat-o într-o discuție despre sănătate mintală, iar după ce am cercetat-o, am știut că trebuie să fac un film.”**
După ce a obținut aprobarea cercului intim al lui Blow, Marx a adunat o echipă, a asigurat finanțarea și a dat viață proiectului. Filmările de astăzi recreează un moment cheie din istoria modei: prezentarea colecției de primăvară 1994 **Nihilism** a lui Alexander McQueen – doar a treia sa colecție, care a introdus celebrii pantaloni „bumster” și a lăsat să se întrevadă opera revoluționară ce urma să vină.
Ziua este împărțită în două părți: mai întâi se filmează energia haotică din culise, apoi spectacolul de pe podium. Spațiul din culise este plin de rafturi cu haine, mese de machiaj acoperite de produse cosmetice și țigări risipite. Pe perete este afișată lista modelelor, alături de un semn pe care scrie: **„Nu fumați lângă colecție. Nici tu, Issie! x”** – fiecare detaliu este aranjat cu grijă pentru a recrea atmosfera dinaintea show-ului.
Pe măsură ce începe scena, modelele se mișcă agitat, primind ultimele retușuri la sprâncenele subțiri și cocurile dezordonate, cu șuvițe de păr ieșite în evidență. McQueen, interpretat de Joe Cole din **Peaky Blinders**, stă în centrul atenției, purtând o cămașă în carouri cu ace și fire de cusut prinse pe ea. Se mișcă ca un vârtej, dând ordine pentru a-și aduna modelele.
În spatele lui, Isabella Blow (interpretată de Andrea Riseborough), calmă și atentă, îl liniștește, cu o țigară în mână. Poartă o jachetă neagră ajustată, o fustă albă volumată cu accente negre strălucitoare și o pălărie Philip Treacy decorată cu sârme negre terminate în cercuri albe – buzele ei roșii, semnătura ei, completează lookul. (În viața reală, Blow a purtat aceeași pălărie când l-a cunoscut pe David Beckham, care a complimentat-o. Ea a răspuns celebru: **„Mulțumesc – tot ce e bun vine cu o gaură.”**)
Reproducerea corectă a costumelor lui Blow a fost esențială pentru film. După moartea ei, garderoba ei urma să fie vândută la licitație la Christie’s, dar prietena ei, Daphne Guinness, a intervenit pentru a cumpăra întreaga colecție în privat. Guinness a păstrat-o și a împrumutat cu generozitate piese pentru film, care alcătuiesc aproximativ 80% din garderoba lui Riseborough. O piesă deosebită – atenție, iubitori de modă – este o haină roz croită, cu print de sârmă ghimpată și căptușeală din păr uman, inspirată de Jack Spintecătorul, din colecția de absolvire a lui McQueen.
**„Pe lângă colecția lui Daphne, designeri precum Philip Treacy, Manolo Blahnik, Jeremy Scott și tânăra talentată Karina Bond au împrumutat fie piese purtate de Isabella, au trimis modele similare sau au ajutat la recrearea unor outfituri cheie”**, spune supervizoarea de costume a filmului, Sian Evans.
Mai târziu, depozitul se umple cu actori, figuranți, precum și familia și prietenii lui Blow din viața reală. În primul rând, actorii îi interpretează pe Hamish Bowles de la **Vogue**, sora lui McQueen, Janet, mama lui, Joyce, și soțul lui Blow, Detmar. În apropiere stau adevărații Detmar, cumnata lui Blow, Selina, nepotul ei Augustus și nepoata Violet, precum și fostul ei asistent, Mary Fellowes. În spatele lor, figuranții se prefac a fi jurnaliști, fotografi și studenți la modă.
Cu bătaia clapetei, scena începe. Blow, interpretată de Riseborough, iese de după perdea, pășind ferm de-a lungul primului rând până la locul ei. Apoi, modelele urcă pe podium, purtând lookuri uimitoare recreate pentru film – o rochie din celofan pătată de rugină, un tricou alb ud care dezvăluie pieptul și, bineînțeles, infamii pantaloni „bumster” combinați cu topuri scurte care expun și mai multă piele. Pe măsură ce defilează pe muzică puternică, fiecare ținută lasă publicul uluit.
Show-ul se încheie cu ovații în picioare, conduse de Blow și mama lui McQueen – un alt detaliu autentic. Regizorul strigă **„Cut!”**
După 12 ore de filmări, Detmar reflectă la ce ar fi crezut soția lui decedată. **„Issie ar fi iubit asta”**, îmi spune el. **„Când Alex a venit să mă vadă, am fost onorat – așa cum ar fi fost și Issie – că a vrut să realizeze acest proiect. Și Issie interpretată de o nominalizată la Oscar?”** Râde cald. **„Ei bine...” „Ce nu e de iubit?”** Detmar își amintește că, la scurt timp după ce John Galliano s-a alăturat lui Dior în 1996, designerul a organizat mai multe întâlniri la casa de modă, inclusiv una cu familia Blow. Când au ajuns, Blow i-a spus lui Galliano: **„Sunt sigură că ai întâlnit mulți ca mine astăzi.”** El a răspuns: **„Issie, nu există nimeni ca tine.”**
Acest lucru surprinde perfect spiritul momentului: Blow – și povestea ei de viață extraordinară, readusă la viață în **The Queen of Fashion** – este cu adevărat unică.