Întreabă-te cine este cel mai faimos psiholog în viață în acest moment și probabil vei spune Esther Perel. Podcastul ei, Where Should We Begin?, în care vorbește cu un cuplu în fiecare episod pentru a-l ajuta să rezolve o problemă cheie, are sute de mii de ascultători. Cele două discursuri TED ale sale—„Secretul dorinței într-o relație de lungă durată” din 2013 și „Regândirea infidelității” din 2015—au fost vizionate împreună de peste 40 de milioane de ori. Dar cartea ei din 2006, Mating in Captivity, un bestseller New York Times, se remarcă drept una dintre cele mai definitorii și frecvent citate lucrări ale sale. Lansată acum 20 de ani și relansată luna aceasta, ideea principală a cărții este că menținerea dorinței vii într-o relație de lungă durată necesită un echilibru atent între conexiune și, crucial, separare.

Ca cineva care a fost întotdeauna curios și fascinat de detaliile relațiilor, am fost de mult timp un fan al muncii lui Perel. Dar, cumva, nu citisem niciodată Mating in Captivity. M-am întrebat: ar mai avea sens astăzi, într-o eră a aplicațiilor de dating și a iubitelor AI? Mi s-ar părea adevărată, ca femeie queer? Și era chiar nevoie să citesc cartea, când atât de mult din gândirea lui Perel a devenit cunoștință comună pentru oricine o urmărește pe psiholoaga de 67 de ani—sau terapia de cuplu în general?

După cum se dovedește, mai sunt încă multe de învățat din Mating in Captivity în 2026. Ideile sale nu au îmbătrânit deloc—atât de mult încât a trebuit să verific de două ori dacă am greșit data publicării originale. Așadar, iată tot ce am învățat despre relațiile de lungă durată și dorința pe termen lung din cartea revoluționară a lui Perel.

Mulți dintre noi ne încadrăm în două tabere: „romanticii” și „realiștii”
Perel face distincția între două tipuri de oameni. Romanticii refuză să trăiască fără pasiune („Jură că nu vor renunța niciodată la dragostea adevărată. Sunt căutătorii eterni, în căutarea persoanei cu care dorința nu se va estompa niciodată”). Realiștii sunt la polul opus („Spun că dragostea durabilă contează mai mult decât sexul grozav și că pasiunea îi face pe oameni să facă lucruri prostești”).

Indiferent unde te încadrezi, Perel spune: „ambele sunt de acord cu ideea de bază că pasiunea se răcește în timp.” Drept urmare, „ambele sunt adesea dezamăgite, pentru că puțini oameni pot fi fericiți la oricare dintre extreme.” În schimb, trebuie să ne angajăm într-un „dans fără sfârșit între schimbare și stabilitate,” unde pasiunea și stabilitatea cresc și scad în timp, nu întotdeauna în perfectă sincronizare.

Siguranța și certitudinea sunt o iluzie
Ne place să credem că, în relațiile noastre de lungă durată, am construit un anumit nivel de certitudine. Că ne cunoaștem partenerii în profunzime și le putem prezice comportamentul. Dar Perel sugerează că aceasta este doar o iluzie. Nu ne cunoaștem niciodată partenerii atât de bine pe cât credem. „Când facem schimb de pasiune pentru stabilitate, nu schimbăm oare o fantezie pentru alta?” întreabă ea, subliniind că fiecare relație poartă un anumit risc. Și asta este de fapt un lucru bun. Trebuie să îmbrățișăm această incertitudine, pentru că, dacă vrem să menținem dorința vie în timp, Perel spune: „trebuie să putem aduce un sentiment de necunoscut într-un spațiu familiar.”

O intimitate bună nu înseamnă întotdeauna sex bun
Există o credință larg răspândită—atât acum, cât și când a apărut Mating in Captivity—că, cu cât intimitatea unui cuplu este mai bună (adică apropierea emoțională), cu atât viața lor sexuală va fi mai bună. Deși acest lucru este adevărat pentru unele cupluri, Perel susține că nu este adevărat pentru toată lumea. „În mod ironic, ceea ce face o intimitate bună nu face întotdeauna un sex bun,” scrie ea. „Poate părea contraintuitiv, dar în experiența mea ca terapeut, intimitatea emoțională crescută vine adesea cu o scădere a dorinței sexuale.” În schimb, am fi mai bine să vedem sexul și intimitatea ca pe o „narațiune paralelă.”

Toată lumea ar trebui să-și cultive o „grădină secretă.” Perel scrie mult despre nevoia de a deveni propria noastră persoană într-o relație și de a evita să ne contopim prea mult cu partenerul—ceea ce este o modalitate sigură de a ucide dorința în timp. „În loc să ne străduim mereu spre apropiere, susțin că cuplurile ar putea fi mai bine să-și cultive sinele separat,” scrie ea. În parteneriatele noastre, „facem dragoste, împărțim spațiul fizic și interesele. Dar ‘esențial’ nu înseamnă ‘tot’.” Cu alte cuvinte, este important să dezvoltăm un simț al sinelui—nu doar de dragul nostru, ci pentru a menține scânteia vie.

Vorbitul nu este întotdeauna soluția. Tindem să credem că orice problemă de relație poate fi rezolvată discutând până găsim o soluție. Dar Perel susține că, uneori, vorbim prea mult și uităm de alte moduri de comunicare—cum ar fi atingerea fizică sau acțiunile. Concentrarea constantă pe comunicarea verbală, scrie ea, „minimizează importanța comunicării nonverbale: a face lucruri frumoase unul pentru celălalt, a face gesturi atente sau a împărtăși proiecte într-un spirit de colaborare.” Într-o perioadă în care ne putem conecta în atât de multe moduri, ea subliniază: „trebuie să onorăm și să recunoaștem modurile în care putem întinde mâna și atinge pe cineva.”

Intimitatea nu este fixă. Ar fi frumos dacă intimitatea emoțională și fizică în relațiile noastre ar putea fi atinsă și să dureze pentru totdeauna. Dar Perel subliniază că acest lucru nu este realist. În schimb, scrie ea: „intimitatea nu este monolitică; nici nu este întotdeauna constantă. Este intermitentă, menită să crească și să scadă chiar și în cele mai bune relații.” Deși acest lucru poate suna epuizant, poate fi de fapt eliberator. Etapele sunt doar etape; o perioadă secetoasă nu înseamnă că relația este sortită eșecului.

O viață sexuală sănătoasă este bună pentru copii. În carte, Perel vorbește despre părinți care vin la ea ca pacienți și descriu cum se dedică în totalitate creșterii copiilor—întâlniri de joacă, copt, sport. Să-și facă timp ca cuplu îi face să se simtă vinovați, de parcă și-ar neglija copiii. Dar Perel susține că, dimpotrivă, menținerea unei vieți sexuale sănătoase este întotdeauna un lucru bun pentru parenting. „Copiii care își văd îngrijitorii principali confortabili în exprimarea afecțiunii (discret, în limite adecvate) sunt mai predispuși să îmbrățișeze sexualitatea cu combinația sănătoasă de respect, responsabilitate și curiozitate pe care o merită,” scrie ea. „Cenzurându-ne sexualitatea, înăbușindu-ne dorințele sau renunțând la ele cu totul, transmitem inhibițiile noastre intacte generației următoare.”

Sexul nu trebuie să fie la fel de corect politic ca viața noastră de zi cu zi. În viața de zi cu zi, cei mai mulți dintre noi susținem egalitatea, condamnăm violența și încercăm să trăim într-un mod care reflectă valorile și etica noastră. Și, deși sexul ar trebui să fie întotdeauna consensual și etic, desigur, lumea fanteziei și a jocului permite un sentiment de transgresiune pe care altfel l-am respinge în afara acestui spațiu. „Poetica sexului este adesea incorectă politic,” scrie Perel, „prosperând pe jocuri de putere, inversări de roluri, avantaje neloiale, cereri imperioase, manipulări seductive și cruzimi subtile.” Acest lucru, susține Perel, nu este ceva de temut. „Cred cu adevărat că accentul pe sexul egalitar—purificat de orice expresii de putere, agresiune și transgresiune—este antiteza dorinței erotice atât pentru bărbați, cât și pentru femei.”

Întrebări Frecvente
Iată o listă de întrebări frecvente bazate pe cele opt adevăruri despre dorința pe termen lung din cartea lui Esther Perel, Mating in Captivity



Întrebări pentru Începători



1 Ce înseamnă Esther Perel când spune că dragostea și dorința nu merg întotdeauna mână în mână

Răspuns Ea înseamnă că sentimentele care fac o relație sigură pot, uneori, să ucidă de fapt entuziasmul și misterul care alimentează dorința. Poți iubi pe cineva profund, dar să nu te simți atras sexual de acea persoană în același moment.



2 Este normal să pierd dorința pentru partenerul meu, chiar dacă încă îl iubesc

Răspuns Da, este foarte comun. Perel susține că aceasta este o tensiune naturală în relațiile de lungă durată. Provocarea nu este să vezi asta ca pe un semn că relația este stricată, ci ca pe o parte normală a echilibrării intimității cu individualitatea.



3 Care este ideea principală a cărții Mating in Captivity

Răspuns Ideea principală este că relațiile moderne se luptă adesea să echilibreze nevoia de siguranță cu nevoia de entuziasm și mister. Dorința necesită adesea un sentiment de spațiu și separare, care poate părea amenințător pentru intimitate.



Întrebări Avansate și Mai Profunde



4 Cum poate dorința de prea multă apropiere să dăuneze de fapt dorinței

Răspuns Dorința prosperă cu un pic de distanță și mister. Când un cuplu devine complet contopit—cunoscând fiecare gând, sentiment și program—nu mai există alteritate de care să fii curios. Perel spune că erotismul are nevoie de un decalaj între doi oameni pentru a crea tensiune și anticipație.



5 Ce este „umbra celui de-al treilea” în munca lui Perel

Răspuns Aceasta este ideea că dorința are adesea nevoie de un al treilea element pentru a o declanșa. Nu este neapărat o altă persoană. Poate fi un proiect comun, o pasiune creativă, un sentiment de joacă sau o parte din tine pe care partenerul tău nu o cunoaște pe deplin. Acest al treilea lucru aduce energie și noutate înapoi în relație.



6 Eu și partenerul meu avem o comunicare excelentă, dar viața noastră sexuală este plictisitoare. De ce