Înainte de a primi un Premiu de Recunoaștere Specială la The Fashion Awards, Tania Fares își povestește despre primul stagiu de practică la Pierre Cardin, inspirația pe care a găsit-o în Lulu Kennedy și cum aceste experiențe au condus-o să înființeze una dintre cele mai importante organizații non-profit din modă. Această poveste face parte din seria de interviuri „Primul meu job în modă”, în care personalități din industrie vorbesc despre rolurile care le-au conturat cariera.

Întotdeauna am vrut să lucrez în modă, dar nu ca designer – eram atrasă de munca din culise. Mama mea era o femeie frumoasă, atât la interior, cât și la exterior, cu un gust impecabil. A avut norocul să poarte croitorie și să participe adesea la defilări de modă în Paris, luându-mă uneori cu ea. Așa mi s-a trezit interesul pentru modă.

Unchiul meu era celebrul decorator Joseph Achkar, care, împreună cu partenerul său Michel Charrière, a renovat Hôtel de la Marine din Franța. El m-a inițiat în artă, ducându-mă în locuri precum Fontainebleau, Versailles și Luvru. După ce mi-am încheiat studiile universitare în comunicare, el m-a ajutat să obțin un stagiu de practică la Pierre Cardin.

La Pierre Cardin, am făcut un pic de toate, ca majoritatea stagiilor – împăturit haine, făcut cafea și sarcini similare. Șase luni mai târziu, m-a angajat în echipa sa de comunicare. Mă simt incredibil de norocoasă că am putut lucra cu cineva atât de pasionat și creativ. Fiecare zi cu Pierre era diferită. El m-a învățat importanța de a fi bună, dar fermă, și vorbea adesea despre stilul unisex – ideea că poți fi tu însuți și să te îmbraci așa cum dorești. Timpul petrecut cu el mi-a deschis cu adevărat ochii asupra părții de afaceri a modei.

Prin Pierre, am învățat și cât de important este pentru un designer să se conecteze cu clienții săi. Avea darul de a face femeile care cumpărau de la el să se simtă confortabil și încrezătoare, ceea ce îi oferea o perspectivă valoroasă asupra a ceea ce doreau clienții săi.

Acesta este cel mai important sfat pe care îl ofer oricărui tânăr designer pe care îl întâlnesc: asigurați-vă că vă implicați cu clienții voștri. Prin Fashion Trust – în special prin Programul nostru de Mentorship – ne străduim să construim o comunitate care să aprecieze și să cumpere creațiile lor. În cele din urmă, ei trebuie să-și înțeleagă clienții pentru a-și dezvolta afacerea.

Am purtat aceste lecții cu mine pe parcursul întregii cariere. Când Lulu Kennedy și cu mine am fondat Lulu & Co în 2006, Vassi Chamberlain și Christina Goulandris au găzduit un trunk show pentru noi. Nu voi uita niciodată acea după-amiază – feedback-ul prietenilor și al comunității mai largi despre ce le plăcea și ce nu le plăcea a fost neprețuit în conturarea afacerii.

Experiența mea și relația cu Lulu Kennedy au stat la baza activității pe care o desfășor cu Fashion Trust. Am cunoscut-o prin Judith Greer și împreună am lansat marca Lulu & Co. Am lucrat împreună cinci sau șase ani, Lulu concentrându-se pe design, iar eu gestionând partea operațională.

Am fost profund inspirată de munca ei cu tinerii designeri prin Fashion East. Să o văd colaborând cu artiști și gestionând showroom-urile noastre din Paris a fost o experiență de învățare incredibilă, deși a fost și provocatoare – această industrie este dură. Poți face vânzări, dar șase luni mai târziu trebuie să acoperi costurile de producție, iar apoi trebuie să te extinzi. Este o structură dificil de navigat pentru tinerii designeri.

Prin Lulu, am cunoscut multe persoane din industria modei și am fost și activ implicată în arte, susținând instituții precum Tate și Serpentine. Am observat că, în timp ce mulți indivizi susțineau lumea artei, același lucru nu era valabil pentru modă. M-am întrebat, de ce nu putem face ambele? Poți iubi arta, dar poți și iubi moda și să dai înapoi ambelor. Era un pic complicat pentru mine să fiu implicată cu Fashion East, deoarece lucram deja împreună la marcă. Așa că, acum 14 ani, am fondat BFC Fashion Trust împreună cu Sian Westerman. Fosta redactoră-șefă a British Vogue, Alex Shulman, m-a prezentat atunci directorului general al BFC, Caroline Rush, și am cunoscut-o cu Harold Tillman, care era președintele British Fashion Council la acea vreme. Am spus că vreau să creez o platformă pentru a strânge fonduri și a sprijini tineri designeri. Caroline a iubit ideea și mi-a cerut să pregătesc o propunere. Am făcut-o, iar în acest proces, am venit cu numele Fashion Trust. Voiam să includ cuvântul „trust” – încredere în modă.

I-am prezentat planul Carolinei și i-a plăcut. Apoi a trebuit să găsim patroni. Venind dintr-o cultură în care a vorbi despre bani este stânjenitor, primele mele întâlniri nici măcar nu au implicat cererea de sprijin. Am organizat un prânz pentru potențialii patroni într-o zi, iar când s-a terminat, încă nu cerusem bani. Același lucru s-a întâmplat la un alt eveniment. În cele din urmă, mi-am spus: „Tania, fie începi să ceri oamenilor bani, fie nu se va întâmpla.” Odată ce am făcut-o, mi-am dat seama că nu este atât de greu. Acum, iubesc să cer oamenilor bani!

Cheia este să fii pasionat de ceea ce prezinți și să fii direct. Nu juca jocuri – nu este corect față de oameni dacă ei cred că ai cerut o întâlnire fără să știe că vei cere ceva de la ei. Primul meu patron a fost Megha Mittal, care este și prietenă.

Patronii Fashion Trust sunt femei incredibile care investesc financiar, își oferă timpul sau ambele pentru a sprijini tinerele talente din modă. Unele sunt avocate, antreprenoare sau au propriile fonduri – sunt foarte interesante. În prezent, în Marea Britanie, avem 53 de patroni. Am avut odată 120, dar am optimizat, motiv pentru care numărul s-a înjumătățit.

În 2019, am co-fondat Fashion Trust Arabia, iar în 2021, Fashion Trust SUA. În SUA, avem și patroni, dar în Orientul Mijlociu, lucrăm cu sponsori. De data aceasta în Doha, am avut sprijinul de la Visit Qatar, Qatar Airways, Anastasia of Beverly Hills și alții.

Proiectul din Orientul Mijlociu a apărut în 2017, când am scris o carte împreună cu Sarah Mower de la Vogue despre tineri designeri din Londra. Pentru lansarea cărții, mătușa mea din Iordania m-a invitat la o întâlnire. Acolo, am cunoscut atât de mulți designeri uimitori, iar mulți dintre ei mi-au spus în acea seară: „Te rog, fă ceva aici, asemănător cu ceea ce faci în Marea Britanie. Regiunea are nevoie de asta.”

Sunt din Liban, vorbesc fluent arabă și înțeleg profund regiunea. Orientul Mijlociu este incredibil, cu diversitatea sa – Levantul, Africa de Nord, GCC. Părinții mei lucrau în domeniul hotelier, așa că aveam întotdeauna clienți din toată regiunea. Simt că îi pot înțelege pe sauditi, kuweiteni, qatareni, egipteni...

Așadar, m-am dus să o cunosc pe Înaltă Sa, Sheikha Moza, o persoană pe care am admirat-o întotdeauna. Ea mi-a spus că și ei căutau să facă ceva similar în regiune și m-a prezentat fiicei sale, Excelența Sa Sheikha Al Mayassa Bint Hamad Al Thani. Am început să lucrăm la un proiect pentru a uni culturile occidentale și cele din Orientul Mijlociu. Sunt atât de recunoscătoare pentru sprijinul ei – ea a început ca co-președinte și acum este ca o soră pentru mine. Am făcut multe cercetări pentru a înțelege ce este necesar și cum putem îmbunătăți, și am avut ideea de a aduce judecători occidentali în Orientul Mijlociu.

Iată cum funcționează: în fiecare an, deschidem o perioadă de aplicare. Primim aproximativ 600 de aplicații în SUA, 1.000 în Marea Britanie și 1.200 în Orientul Mijlociu. Le reducem la aproximativ 150–200 de aplicații și le trimitem consiliului nostru consultativ, care apoi selectează finaliștii. Consiliile noastre sunt mari și includ persoane din întreaga industrie a modei, deoarece voci diverse sunt atât de valoroase. Tocmai am avut jurizarea Fashion Trust Arabia și a fost foarte distractiv să vezi cum oamenii s-au implicat – toată lumea s-a împărțit în grupuri în funcție de designerul pe care îl susțineau. Am avut o conversație foarte deschisă, moderată de un expert care le-a cerut tuturor să explice de ce susțin anumiți designeri. Totul a părut foarte autentic. După aceea, au votat, am numărat voturile și am anunțat câștigătorul.

Echipa Fashion Trust este mică – doar trei persoane în SUA și opt în Orientul Mijlociu – așa că sunt incredibil de mândră de impactul pe care l-am creat de-a lungul anilor. De când am lansat Fashion Trust Arabia în 2019, talentul și calitatea articolelor de îmbrăcăminte s-au îmbunătățit dramatic. De asemenea, simt că interesul pentru regiune crește cu adevărat în rândul consumatorilor. Ceea ce s-a întâmplat cu Matches a fost foarte trist și a lăsat un gol mare în industrie când vine vorba de platforme de descoperire. Desigur, Fashion Trust nu este un retailer, dar poate că putem ajuta să punem în lumină talente noi și proaspete.

Ca parte a ultimului eveniment Fashion Trust Arabia, am organizat o expoziție numită **Threads of Impact**, prezentând piese realizate de finaliști și câștigători de-a lungul anilor. Mi-ar plăcea să văd acea expoziție călătorind în viitor. De asemenea, doresc să dezvolt programul nostru de mentorship. Anul acesta, îl extindem la trei zile în loc de două, cu aproximativ 25 de vorbitori din tot felul de medii – e-commerce, merchandising, sustenabilitate și multe altele. Îl organizăm pentru toți designerii noștri și toată lumea zboară la Londra pentru a participa.

Este interesant – lucrând cu atât de mulți tineri designeri, văd că viitorul devine mult mai axat pe tehnologie. Ei tipăresc 3D, folosesc inteligența artificială și explorează tot felul de instrumente noi. Dar abilitățile de care au cea mai mare nevoie sunt inerent umane. Le spun întotdeauna oamenilor să rămână autentici, fideli identității mărcii lor și să construiască relații reale cu comunitățile lor. Acest lucru se întâmplă doar prin interacțiune și colaborare umană, ceea ce pare mai important acum decât oricând.

**Întrebări frecvente**
Desigur, iată o listă de întrebări frecvente despre fondatoarea Fashion Trust, Tania Fares, discutând despre primul ei job în industria modei.

**Informații generale de bază**
**Î: Cine este Tania Fares?**
**R:** Tania Fares este o antreprenoare și filantroapă din domeniul modei, cunoscută mai ales ca cofondatoare a Fashion Trust, o organizație non-profit care sprijină și finanțează designeri emergenți de modă.

**Î: Ce este Fashion Trust?**
**R:** Este o organizație non-profit globală care identifică și oferă burse, mentorat și sprijin de afaceri promițătorilor designeri de modă într-o etapă crucială a carierei lor.

**Î: De ce este primul ei job în modă un subiect de interes?**
**R:** Pentru că calea ei profesională nu a fost tradițională. Înțelegerea punctului ei de plecare arată cum experiențele diverse și timpurii pot duce la roluri influente în industrie.

**Despre primul ei job**
**Î: Care a fost primul job al Taniei Fares în industria modei?**
**R:** Primul ei rol oficial a fost ca stagiară și mai târziu asistentă la revista Vogue din Londra.

**Î: Avea o diplomă în modă sau un background în design?**
**R:** Nu. A studiat științe politice la universitate. Intrarea ei în modă s-a făcut prin pasiune, rețea de contacte și prin a profita de o oportunitate.

**Î: Care au fost principalele ei responsabilități în acel prim rol?**
**R:** Sarcini tipice pentru nivelul de început, cum ar fi organizarea mostrelor, asistența la ședințe foto, ajutorarea în activități administrative și învățarea procesului editorial de la bază.

**Î: Cum a obținut acel job la Vogue?**
**R:** Printr-o combinație de inițiativă personală și conexiuni. Ea a menționat că a contactat persoane și și-a exprimat pasiunea pentru modă, ceea ce a condus la o prezentare și oportunitatea de stagiu.

**Lecții și perspective**
**Î: Care este cea mai importantă lecție pe care a învățat-o din primul job?**
**R:** Importanța observației, umilității și muncii asidue. A învățat că chiar și sarcinile mici sunt esențiale pentru mașinăria mai mare și că înțelegerea fiecărui nivel al industriei este de neprețuit.

**Î: Cum a influențat acel prim job munca ei ulterioară cu Fashion Trust?**
**R:** I-a oferit o perspectivă directă asupra provocărilor cu care se confruntă tinerii designeri atunci când încearcă să obțină vizibilitate și sprijin. Văzând industria dint