„Cred că, în majoritatea timpului, privim oameni care se confruntă cu circumstanțe extraordinare”, le spune regizorul Craig Baldwin actorilor adunați într-un spațiu de repetiții din Midtown.

Este o duminică după-amiază neobișnuit de cald la mijlocul lunii octombrie, iar grupul s-a reunit pentru ultima repetiție a piesei *Richard II* înainte de a trece la săptămâna tehnică la Teatrul Astor Place. După ce au parcurs întreaga piesă fără scripturi, s-au schimbat în haine mai confortabile și acum stau în partea sălii marcată „dreapta scenei”, ținându-și scripturile și caietele, dornici să audă mai mult de la regizorul lor.

„Elementul uman al piesei este că vedem cum toți acești oameni diferiți reacționează pe măsură ce țara lor se destramă”, continuă Baldwin. „Ce alegeri fac oamenii? Cine încearcă să dărâme țara și cine încearcă să o reconstruiască?”

Cu o zi înainte, masiva protest din New York „No Kings” defișase pe bulevardul din fața clădirii, oferind o relevanță stranie acestei piese scrise acum peste patru sute de ani. Aici, în această încăpere, un rege se agață disperat de putere.

*Richard II* nu este o piesă pe care publicul larg, în special americanul, o cunoaște bine. Ca prima operă din seria Henriad a lui Shakespeare, înfățișează evenimentele care au condus la războiul civil turbulenț, multigenerațional al Angliei. În centrul poveștii este Regele Richard – jucat de Michael Urie în această producție – care îl exilează pe vărul său, Henry Bolingbroke (Grantham Coleman), confiscă pământurile nobiliare, impune taxe nepopulare și devine profund nepopular din cauza gestionării proaste a resurselor regatului. În cele din urmă, este răsturnat și închis de Bolingbroke, iar Richard – alertă spoiler! – este ucis în celula sa.

Abordarea evidentă ar fi să-l portretizezi pe Richard ca distant și copilăros; la urma urmei, avea doar zece ani când a devenit rege. Dar această producție „subliniază cât de dificil este să fii rege”, îmi spune Urie. (El și Baldwin au o istorie lungă: au fost la un an distanță la Juilliard, iar mai recent, Baldwin l-a regizat pe Urie în producția din 2019 a Companiei de Teatru Shakespeare, *Hamlet*.) Richard-ul lui Urie, deși arogant și uneleori condescendent, reușește totuși să câștige o oarecare simpatie.

Când piesa a fost jucată ultima dată în New York în 2006 (o producție a Public Theater planificată pentru Delacorte în 2020 a fost transformată într-un radio-document), Baldwin făcea parte din distribuție. (În recenzia sa pentru New Yorker, Hilton Als a descris interpretarea lui Baldwin în rolul lui Thomas Mowbray drept „fermecătoare”.) Aflată într-un cadru vag modern, producția i s-a părut un dramă politică suculentă. „Aceasta este povestea unei țări sfâșiate de lupte amare pentru putere între familiile bogate care o controlează”, spune Baldwin. „În mintea mea, s-a simțit ca o psihodramă cinematografică, similară cu *Succession*”.

Pentru propria sa adaptare, Baldwin a plasat acțiunea în Manhattan-ul anilor '80 și a rearanjat o parte din text, astfel încât atunci când îl întâlnim pentru prima oară pe Richard, acesta își amintește evenimente recente din celula sa de închisoare.

„M-am întrebat, care a fost preludiul erei noastre actuale de diviziune, lăcomie și violență americană?” spune Baldwin. Acea întrebare l-a condus la anii '80, conduși de tabloide și de mantra „Lăcomia este bună”: „Reaganomics, materialismul, excesul și privatizarea agresivă”. De asemenea, l-a făcut pe Richard în mod explicit queer, comunitatea lui fiind amenințată de iminenta criză a SIDA.

„În anumite privințe, Richard și-a creat paradisul său perfect cu această familie aleasă queer, conducând un regat și având tot ce le trebuie”, explică Urie. „Și apoi, totul i se ia de la el.”

La câțiva ani după Urie și Baldwin la Juilliard a urmat Pascal, care își face debutul off-Broadway. De o frumusețe izbitoare, se mișcă fără efort în încăpere, uneleori pășind mândră peste „scena” marcată cu tocuri înalte (cu doar două săptămâni înainte, făcea același lucru pe podiumul de primăvară 2026 al lui Chanel) și alteori odihnindu-și cu afecțiune capul pe umărul unui coleg actor.

Ea l-a admirat mereu pe Urie și vorbește cu laudă despre talentul său. „Este atât de ușor să împart scena cu el”, spune ea. „Este la fel de curios și deschis ca și mine.”

Născută în California dar crescută în cea mai mare parte în Chile, Pascal – sora mai mică a actorului Pedro Pascal, alături de care a străbătut mai multe covoare roșii – văzuse doar ecranizări și versiuni în spaniolă ale lui Shakespeare înainte de a merge la Juilliard. „Eram foarte intimidată. M-am simțit izolată citind și studiind opera lui”, spune ea despre Shakespeare. „Dar apoi mi-am dat seama că este aproape o limbă aparte. Odată ce vocea și corpul tău pășesc în acea limbă, devii parte a acestei lumi teatrale și literare. A trebuit să mă cufund cu adevărat în ea pentru a mă îndrăgosti de limbaj.”

În timp ce se pregătea pentru rolul de regină în „Richard II”, Pascal și-a reflectat asupra experienței avute jucând-o pe Gertrude într-o producție Juilliard a lui „Hamlet”. La fel ca Gertrude, regina deține o putere semnificativă în tăcere. „E în mintea tuturor, știi? Este un personaj principal, dar nu vorbește atât de mult”, notează Pascal. „Este atât de bogat și complex, și atât de contradictoriu și dureros să fii în această poziție de autoîndoială, având instincte, dar trebuind să le reduci la tăcere.”

Pentru Pascal, această producție a lui „Richard II” vorbește mult despre epoca actuală. „Această piesă ne va aminti întrebările pe care toți le punem. Care este scopul existenței atunci când există atât de multă violență și haos? Și care este adevărul? Este o piesă foarte existențială – și trăim în vremuri cu adevărat existențiale.”

„Richard II” este acum în previzualizări, cu premiera programată pentru 10 noiembrie.

Întrebări frecvente
Desigur, iată o listă de Întrebări Frecvente despre producția lui Michael Urie și Lux Pascal a lui *Richard II*, concepută pentru a fi utilă atât pentru cei noi, cât și pentru teatrofilii experimentați.

**Întrebări Generale / Pentru Începători**

1. **Cine joacă în această nouă producție a lui *Richard II*?**
* Această producție îi are în rolurile principale pe Michael Urie ca Regele Richard al II-lea și pe Lux Pascal într-un rol de sprijin important.

2. **Nu sunt familiarizat cu piesa. Despre ce este *Richard II*?**
* Este o piesă istorică shakespeariană despre un rege englez, Richard al II-lea, care este detronat de vărul său, Henry Bolingbroke. Povestea explorează teme precum puterea, identitatea, lideranța și dreptul divin al regilor.

3. **De ce este descrisă această producție ca fiind „profund personală”?**
* Atât Michael Urie, cât și Lux Pascal aduc în prim-plan identitățile și experiențele lor personale unice. Urie este un actor gay proeminent, iar Pascal este o actriță transgen, permițându-le să exploreze temele piesei despre identitate și vulnerabilitate într-un mod proaspăt și autentic.

4. **Ce înseamnă „perfect sincronizată pentru ziua de azi”?**
* Conflictul central al piesei – punerea la îndoială a legitimității unui conducător, lupta cu identitatea națională și explorarea fluidității puterii și a sinelui – se reflectă direct în multe discuții politice și sociale contemporane care au loc chiar acum.

5. **Unde și când rulează această producție?**
* Răspuns Exemplu: Rulează la The Classic Stage Company în New York City din [data începerii] până în [data încheierii].

**Întrebări Mai Profunde / Pentru Avansați**

6. **Cum contribuția lui Lux Pascal face această producție unică?**
* Lux Pascal, o talentată actriță transgen, aduce o perspectivă puternică și nuanțată curții lui Richard al II-lea. Prezența și interpretarea ei contrazic în mod inerent normele de gen tradiționale din teatrul clasic, adăugând straturi de sens temelor de loialitate, identitate și interpretare.

7. **Care este legătura lui Michael Urie cu Shakespeare?**
* Deși este cunoscut pe scară largă pentru roluri comice în seriale precum *Ugly Betty*, Urie este un actor de teatru clasic instruit, cu experiență semnificativă în Shakespeare, ceea ce îi permite să aducă atât pricepere tehnică, cât și profunzime emoțională complexului rol al lui Richard.

8. **Ce teme specifice din *Richard II* sunt cele mai relevante pentru un public modern?**
* Temele cheie includ:
* Legitimitatea și etica puterii.
* Identitatea personală versus rolul public.
* Consecințele alegerilor personale asupra națiunii.
* Natura fluidă a loialității și a trădării.
* Lupta pentru identitate și autodeterminare într-un context de constrângeri sociale și politice.