Aerul este greu de umiditate într-o după-amiază balineză, în timp ce un șalpe marinat sfârâie într-un lujer de bambus deasupra unui foc deschis. Am fost invitată la prânz în casa unui meșter local, unde soția lui se mișcă între prăjitul de legume și stropirea cu sirop de palmier a clătitelor din făină de orez, acoperite cu nucă de cocos rasă. Când se oprește să se odihnească în bucătăria lor din aer liber, menționez casual ghidului nostru că mi-ar plăcea să aflu mai multe despre dansul balinez. Fața femeii se luminează—brusc, brațele ei se ridică grațios, coturile se îndoaie în timp ce degetele se arcuesc înapoi. Încheieturile mâinilor ei curg prin modele elegante înainte de a îngheța, cu ochii pândind ascuțit în fiecare parte. „Ea dansa odată”, șoptește fiica ei din cealaltă parte a camerei. Mama zâmbește scurt înainte de a se întoarce la gătit. În săptămânile următoare, voi asista la elaborate spectacole de Legong și la dramaticul dans al focului Kecak, dar acest moment spontan la țară a revelat dansul ca ceva mai profund—o moștenire vie transmisă între generații.

Dansul a fost întotdeauna parte din lumea mea. Îmi amintesc mirosul cortinelor de teatru prăfuite, laco-ul lipicios care se lipea de buchetele de garoafe din culise, strălucirea zgârietoare a costumelor din copilărie. Nocturnele lui Chopin pentru cursurile de balet, ritmurile lui Portishead pentru încălzirile de jazz—timp de douăzeci de ani, dansul a modelat modul în care m-am mișcat prin viață. Nu erau doar pași; era o întreagă cultură care m-a ghidat prin anii stânjenitori ai adolescenței. Am învățat piruete alături de lecții mai practice, cum ar fi ce să faci când îți vine prima menstruație (ceea ce mi s-a întâmplat într-o tabără de dans). Acum, când călătoresc, sunt atrasă de dans ca un mod de a înțelege un loc.

Deși nu sunt expertă, dansul a fost clar întrețesut în cultura umană de milenii—la fel de vital ca muzica sau arta vizuală, deși mai greu de urmărit. Picturile antice arată dansatori în ritualuri, nunți și povești din diferite civilizații. Unele tradiții rămân sacre, în timp ce altele acum îi primesc pe străini ca un mod de a le menține în viață.

Recent, în munții cețoși Soutpansberg din Africa de Sud, am privit femei Venda—toate peste 50 de ani—înconjurând tobe făcute manual, cu colierele lor din mărgele zornăind în timp ce executau dansul Malende. Între cântece, un membru al comunității a explicat speranța lor că vizitatorii ar putea ajuta la inspirarea tinerelor generații să continue aceste tradiții. În toată Africa, de la Zimbabwe la Limpopo, influențele moderne amenință astfel de practici, făcând aceste schimburi culturale mai urgente.

Dar cu această deschidere vine și responsabilitatea. În Maui, consilierul cultural Clifford Nae’ole mi-a spus odată ceva ce nu voi uita niciodată: „Vizitatorii nu ar trebui să trateze Hawaii ca pe un parc de distracții.” Diferența dintre divertisment și moștenire contează. „Învățați istoria noastră”, a spus el, „pentru a putea recunoaște modalități de a ne sprijini oamenii.” A fost un gând puternic de care să mă țin în prima mea lecție de hula—o reamintire că dansul nu sunt doar pași; este o poveste care cere respect. În acea după-amiază, m-am trezit imitând mișcări sacre reprezentând soarele, pământul și marea—o experiență simplă, dar profundă, care a rămas cu mine.

Dansul oferă o fereastră spre înțelegerea oamenilor—a rezistenței, pasiunii, durerii, transcendenței și sărbătorilor pline de bucurie. Când comunitățile invită vizitatorii să participe la aceste tradiții (fie prin ceremonii, fie prin centre culturale), nu ratați șansa. Și dacă vi se cere să vă alăturați, răspunsul ar trebui să fie întotdeauna da. M-am legănat într-un cerc cu femei Samburu, am sărit între bețe de bambus cu Manggarai și am dansat într-o sală de dans din Montana—fiecare moment adâncindu-mi aprecierea pentru aceste culturi (și reamintindu-mi cu umilință că probabil ar trebui să rămân la balet).

Așadar, călătorii care își planifică călătoriile, luați notă: fiecare cultură are propriul dans tradițional. Iată câteva momente de reper. Eliberați-vă programul—și lista de dansuri.

Dansul Khmer (Cambodgia)
Peisajul Cambodgiei, presărat cu temple și ruine antice, pulsează cu spiritualitate. La Amansara, oaspeții pot rezerva experiența Dans & Devotament, vizitând Conservatorul Angkor pentru a vedea dansul Khmer ca o ofrandă spirituală—nu doar un spectacol. Urmăriți repetițiile și ceremonia basrei, apoi învățați mișcări ale mâinilor și povestirea de la un maestru.

Valsul Vienez (Austria)
Din noiembrie până în aprilie, Viena se transformă într-o sală de bal strălucitoare, cu peste 400 de evenimente pline de vals, inclusiv celebrul Bal al Operei de la Opera de Stat din Viena. Oaspeții de la Almanac Palais Vienna pot rezerva pachetul Noaptea la Bal, care include o lecție privată de dans, o rochie de couture și o căruță trasă de cai până la bal—urmată de o călătorie cu limuzina acasă, micul dejun în pat și un tratament spa.

Legong (Bali)
Tradițiile hinduse ale Baliei strălucesc prin dansurile sale, de la aprigul Kecak până la dramaticul Barong și Kris. Dar nu ratați Legong, unde mișcările intricate ale degetelor și fețele expresive spun povestea unui rege și a unei fete pierdute. Pentru o înțelegere mai profundă, luați o lecție la Hoshinoya Bali într-un pavilion cu vedere la junglă.

Tango (Argentina)
În timp ce Argentina și Uruguay dezbat originile tangoului, călătorii din Buenos Aires se pot arunca în pasiunea lui cu Untamed Traveling. Opțiunile variază de la lecții la cazări într-un hotel de tango în istoricul San Telmo—sau chiar o conferință despre istoria tangoului, urmată de o noapte într-o milonga (o sală de dans locală).

Bon Odori (Japonia)
Japonia se mândrește cu nenumărate stiluri de dans, de la teatrul Kabuki până la Kyomai al gheișelor. Pentru o imersiune, vizitați festivalul Gujo Odori din Gifu (iulie–septembrie), unde dansatorii își onorează strămoșii cu zece pași tradiționali (învățați-i pe loc!). Mulți poartă yukata și sandale geta pentru ocazie.

Sau Sau (Rapa Nui)
Rapa Nui (Insula Paștelui), capătul sudic al Triunghiului Polinezian, are o cultură vibrantă... La Nayara Hangaroa, un hotel de lux deținut de o familie locală, oaspeții se pot cufunda în cultura Rapa Nui. Ei pot afla despre portul tradițional și pot urmări spectacole ale grupului de dans Haka’Ara Tupana de două ori pe săptămână în sezonul de vârf. Unul dintre cele mai populare dansuri este Sau Sau, un dans plin de viață cu mișcări ritmice ale brațelor și șoldurilor, interpretat în fuste din pene sau iarbă.

Sema (Turcia)
Acest dans hipnotizant, interpretat de Ordinul Mevlevi al musulmanilor sufi (numiți și „derviși rotitori”), își are rădăcinile în învățăturile din secolul al XIII-lea ale poetului și misticului Rumi. Adesea descris ca o „meditație în mișcare”, ritualul sema implică dansatori în pălării înalte și robe albe rotindu-se în cercuri pentru a atinge iluminarea spirituală. Dansul simbolizează renunțarea la ego și unirea cu divinul, necesitând luni de practică pentru a fi stăpânit. Vizitatorii pot asista la ceremonii sema în locuri precum Centrul Cultural Mevlana din Konya sau Muzeul Galata Mevlevihanesi din Istanbul, care organizează spectacole în fiecare duminică la ora 18:00.

Caci (Flores)
Această luptă tradițională cu bici este o parte cheie a culturii Manggarai din Insula Flores, Indonezia. Doi luptători iau cu rândul atacul cu un bici și apărarea cu un scut din piele de bivol, toate acompaniate de cântece ritmice și tobe. Deși energic, ritualul este ceremonial, nu violent. Oaspeții de la noul Ta’aktana, un Luxury Collection Resort & Spa din Labuan Bajo, pot experimenta Caci în fiecare joi la amfiteatrul complexului sau pot aranja un spectacol în afara acestuia.