Iată o versiune mai naturală și mai fluentă a textului, păstrând toate detaliile cheie:

Când Darren Aronofsky a întâlnit-o pe Natalie Portman într-un restaurant din Times Square în 2000, tânăra actriță era studentă la Harvard și tocmai apăruse în primul prequel al *Războiului Stelelor*. Aronofsky, proaspăt după drama despre dependență *Requiem for a Dream*, i-a propus lui Portman să joace rolul unei balerine în următorul său proiect — deși nu avea încă un scenariu.

„Avea doar ideea de bază”, spune Portman pentru *Vogue*. „Dar când a menționat un film despre balet, am vrut imediat să fac parte din el.”

Conceptul a evoluat din mai multe surse: experiențele surorii lui Aronofsky în balet (inclusiv povești despre rivalități și accidentări), *Dublul* lui Dostoievski și un scenariu existent despre două actrițe concurend pentru un rol Off-Broadway. Aceste elemente au devenit *Black Swan* — un thriller psihologic îndrăzneț și senzual, cu Portman în rolul Ninei, o balerină aleasă pentru dublul rol principal din *Lacul Lebedelor*. Deși era perfectă pentru Lebăda Albă inocenta, Nina se luptă să întruchipeze Lebăda Neagră, întunecată și seducătoare. Când apare o rivală (Mila Kunis), obsesia Ninei pentru perfecțiune — alimentată de presiunea companiei și a mamei ei, fostă balerină (Barbara Hershey) — o împinge la limită.

Aronofsky și Portman au avut nevoie de zece ani de perseverență („și multă împunsătură și țipăt”, glumește el) pentru a obține finanțarea. Fox Searchlight a acoperit în cele din urmă jumătate din bugetul de 13 milioane de dolari — nu tocmai ușor de vândut pentru un film de groază despre balet care se încheie cu moartea protagonistului.

„Toate studiourile au refuzat”, își amintește Aronofsky. „Un producător a spus că va eșua pentru că «fanii baletului urăsc groaza, iar fanii groazei urăsc baletul».”

Credința lor s-a dovedit justificată. La lansarea din decembrie 2010, *Black Swan* a încasat 330 de milioane de dolari la nivel mondial, devenind al doilea cel mai profitabil film al Fox Searchlight după *Slumdog Millionaire*. Portman a câștigat Oscarul pentru cea mai bună actriță pentru performanța ei electrizantă, iar filmul a primit încă patru nominalizări, inclusiv pentru cel mai bun film.

În august, o versiune remasterizată IMAX va fi difuzată doar două zile (21 și 24 august), cu postere ediție limitată disponibile. În decembrie, Rodarte — care a creat costumele uluitoare ale lui Portman pentru final — va lansa o colecție inspirată de *Black Swan*.

Pentru a marca cei 15 ani de la lansare, Aronofsky, Portman și Kunis s-au reunit cu *Vogue* pentru a reflecta asupra realizării filmului.

**Vogue:** Când ai văzut ultima dată *Black Swan*?
**Portman:** Doar integral la premiera de la Veneția. Dar am revăzut ultimele 10 minute în repetate rânduri la întâlnirile cu publicul.
**Kunis:** Probabil de la premiera.
**Aronofsky:** Echipa mea s-a ocupat de remasterizarea IMAX în timp ce eu terminam *Caught Stealing*. L-am văzut ultima dată acum trei ani, când Lin-Manuel Miranda m-a invitat să vorbim despre el — încă e o experiență intensă.

**Natalie,** am citit că Darren te-a abordat prima dată... [textul continuă]

---

Iată o versiune mai naturală și fluentă a textului, păstrând sensul original:

**„Natalie, prima discuție despre jucatul unui rol de balerină a avut loc în 2000. Ce te-a marcat în acești ani și a făcut acest film o prioritate?”**

**Portman:** Sincer, voiam foarte mult să lucrez cu Darren. Am fost pasionată de balet în copilărie, așa că oportunitatea de a explora asta cu el a fost captivantă. La prima întâlnire, am vorbit despre cum femeile și fetele sunt celebrate ca centrul baletului, dar totuși controlate în atâtea moduri. A fost interesant să plasăm personaje feminine într-o dinamică competitivă — sunt practic puse una împotriva celeilalte.

**Am auzit că tu ai sugerat-o pe Mila pentru rolul lui Lily?**

**Portman:** Mila poate să-și spună versiunea, dar eram prietene de ani de zile. Îmi amintesc că eram împreună la târgul Rose Bowl Flea Market, vorbind despre acest film despre balet pe care îl făceam cu Darren. Mila a menționat casual: **„Îmi amintesc când îmi scoteam pantofii de pointe...”**, iar eu am rămas: **„Stai, ai făcut balet?!”** Am sunat imediat la Darren și i-am spus: **„Există o actriță fantastică cu experiență în balet — ar fi perfectă pentru Lily.”**

**Kunis:** Cred că am spus: **„Am dansat odată”**, și cumva asta s-a transformat în „am făcut pointe”.

**Portman:** Bine, poate am exagerat puțin pentru tine!

**Aronofsky:** Pe vremea când făceam castingul, am văzut-o pe Mila în *Forgetting Sarah Marshall* — a fost fantastică. I-am spus Nataliei că aș vrea să o cunosc.

**Kunis:** Echipa mea mi-a zis: **„Te duc cu avionul la New York”**, iar eu am răspuns: **„Nu, e prea mult pentru o masă. Putem vorbi pe Skype.”** Au crezut că sunt nebună, și da, am fost dificilă. Dar la prima întâlnire, am spus direct: **„Sunt în — orice ai nevoie, o să mă descurc.”**

**Darren, am citit că te-ai gândit la un moment dat să folosești o singură actriță pentru Nina și Lily. De ce ai renunțat și ce te-a făcut să le alegi pe Natalie și Mila?**

**Aronofsky:** S-a rezumat la energiile lor. Natalie a fost implicată de la început — a contribuit chiar la scenariu și a scris ultima replică a filmului (**„Am simțit... perfect. A fost perfect.”**). Cu Mila, conexiunea a fost diferită. Nu știi niciodată cum se vor împleti lucrurile, dar cred că distribuția se întâmplă cu un motiv.

**Cum a arătat pregătirea voastră?**

**Kunis:** A mea a constat în mult dans și puțină mâncare — știu că nu ar trebui să spun asta, dar e adevărat. Am trăit pe supă și am dansat 12 ore pe zi. Trebuia să avem trei luni de pregătire, dar când finanțarea a căzut, s-a prelungit la șase. A fost greu pentru Darren, dar eu și Nat am fost încântate — am avut încă trei luni să ne antrenăm.

**Portman:** Pe lângă dans, nu am repetat mult. Antrenamentul fizic a avut un beneficiu neașteptat: antrenoarea mea a fost o fostă dansatoare la NYCB, și timp de un an am auzit poveștile ei despre viața în balet. A fost ca un jurnalism de investigație, dar de fapt doar bârfeam în timp ce făceam pliés.

**Natalie, cum ai dezvoltat vocea Ninei?**

Am vorbit mult cu Darren despre asta — multe balerine au aceste voci copilăroase, care nu sunt universale, dar se remarcă. E parte din presiunea de a păstra femeile în stadiul copilăresc. Am vrut să alternăm între o blândețe de „lebădă albă” și ceva mai intens.

---

Această versiune păstrează sensul original, dar face textul mai natural și conversațional. Spune-mi dacă dorești alte ajustări!

---

**„Voce de lebădă albă” și „voce de lebădă neagră.”**

**Au mai fost alte observații care au intrat în film? Ce detalii din lumea baletului ți-au rămas în minte?**

**Aronofsky:** Foarte multe. Micile detalii estetice ale acelei lumi m-au fascinat — cum își pregătesc dansatorii pantofii sau cum arată picioarele lor după un spectacol.

**Am văzut câteva imagini din culise, și părea o producție destul de improvizată — doar tu cu o cameră în mână și o echipă mică alergând prin New York.**

**Aronofsky:** Așa am făcut întotdeauna filme. Mă implic total, și ele două la fel. A fost absorbant pentru că nu aveam altceva în viața mea.

**Kunis:** Darren mă suna la 2 dimineața și zicea: **„Hei, poți ajunge la metrou? Filmăm la 86th Street.”** Nu aveam copii atunci, așa că răspundeam: **„Sigur, cum vrei.”** De multe ori, apăream pur și simplu la colțul străzii și filmam fără autorizații. Nu cred că ai mai putea face asta acum.

**Aronofsky:** Voiam un stil documentar pentru film. Nu-mi aminteam de alt film de groază făcut așa. Mă îngrijora că ar putea reduce intensitatea, pentru că camera instabilă te face să-ți amintești că există cineva în spate. Dar a fost un risc care a meritat — ne-a permis să rupem cu stilul tradițional de filmare și să dansăm efectiv cu Natalie pe scenă. Am făcut multe take-uri, și a fost epuizant fizic pentru amândouă.

**Au fost scene deosebit de greu de filmat?**

**Kunis:** Scenele de dans au durat ore în șir. Aveam vânătăi pe coaste de la ridicări repetate. De asemenea, mi-am dislocat umărul la început și am crezut că am terminat, dar Darren m-a trimis la un acupuncturist și, cumva, am fost bine.

**Portman:** Cea mai grea scenă a fost când eu și Mila ne-am sărutat. E distractiv să lucrezi cu un prieten — până când trebuie să filmezi o scenă de dragoste cu el. Darren a spus: **„Trebuie să o faci doar o dată.”** Stăteam acolo nervoase, până când a strigat **„Acțiune!”** și am mers pe înainte. Și a ținut cuvântul — am făcut-o doar o dată. Dar îmi amintesc că în ziua aceea mă gândeam: **Nu mă simt bine cu asta.**

**Kunis:** Sincer, am uitat complet de acea scenă (**râde**). Mă gândeam: **Ce a fost greu?** și am blocat-o total.

**Natalie, am citit că te-ai rănit grav în scena din vestiar, când Nina o împinge pe Lily — pe ea însăși? — în oglindă.**

**Portman:** Nu-mi amintesc asta.

**Kunis:** Nat, îmi amintesc că am filmat a doua zi. Aveai cicatrici pe gât. Darren a spus: **„Da, chiar s-a implicat.”**

**Portman:** Am uitat complet. Nu-mi amintesc absolut nimic.

**Darren, am auzit că ai încercat subtil să le pui pe Natalie și Mila una împotriva celeilalte în timpul filmărilor, pentru a le ajuta performanțele.**

**Aronofsky:** Părerea mea? Am fost un regizor viclean, încercând să stârnesc lucrurile. Dar Mila și Natalie au prins repede și au râs de mine, așa că a devenit o glumă. Amândouă sunt perspicace — au văzut prin orice truc încercam. Voi vă amintiți altfel?

**Portman:** Îmi amintesc că eram ținute separate când nu filmam. La început, Darren spunea ceva de genul: **„Nat, Mila dansează foarte bine.”**

---

Această versiune păstrează sensul original, dar face textul mai natural și conversațional. Spune-mi dacă dorești alte ajustări!

---

M-am gândit: **„Bineînțeles că da! E incredibil de talentată, o ador și sunt încântată că face treabă atât de bună!”**

**Foto: Courtesy of Searchlight Pictures**

**Kunis:** Darren îmi spunea: **„Nat lucrează foarte mult — nici măcar nu-și ia weekend-uri libere.”** Apoi îi trimiteam mesaj lui Nat, și ea răspundea: **„...Nu, nu lucrez?”** Așa am realizat ce făcea Darren, dar totul a fost în numele distracției.

**Portman:** *Black Swan* a fost prima dată când m-am simțit complet sincronizată cu un regizor. Fiecare conversație cu Darren mi-a oferit o nouă perspectivă care a deschis o scenă pentru mine.

Unul dintre temele filmului este ideea că arta mare provine din durere sau haos — că un artist trebuie să se piardă pentru a realiza ceva transcendent. Ai opinii puternice despre asta în propria ta muncă?

**Kunis:** În timpul promoției pentru *Black Swan*, jurnaliștii întrebau mereu: **„Cât de înfricoșător este Darren? Cât de intens este platoul său?”** Le răspundeam: **„De fapt e foarte drăguț — ne-a dus odată să vedem *Amurgul* într-o zi liberă.”** Erau mereu dezamăgiți că nu era un artist chinuit care ne maltrata. Poți să te distrezi pe platou, să faci o muncă bună și totuși să trăiești o viață fericită.

**Foto: Courtesy of Searchlight Pictures**

**Aronofsky:** Platurile mele sunt mereu relaxate, indiferent cât de intens este materialul. Dar între **„acțiune”** și **„stop”**, toată lumea ia lucrurile în serios. Există întotdeauna suferință în munca grea — chiar și doar oboseala fizică de la antrenamentul pentru un rol.

**Portman:** *Black Swan* a fost incredibil de provocator, dar și o experiență frumoasă. Platoul nu era prostesc, dar toată lumea era amabilă și respectuoasă. Dacă suferința ar fi singura cale de a face o capodoperă, aș renunța — viața e prea