Publicată de Guest Editions, **Venezuelan Youth** este o colecție de fotografii realizate de Silvana Trevale între 2016 și 2025. Aceasta oferă un portret al unei țări complexe, văzută prin perspectiva cinstită și directă a copiilor și adolescenților săi.

Trevale a părăsit Venezuela de tânără și vede acest proiect atât ca un omagiu, cât și ca o modalitate de a-și înțelege patria dincolo de poveștile comune despre greutăți. De-a lungul anilor, ea a petrecut timp cu persoanele fotografiate, construind încredere și relații durabile. Înfruntând condiții severe, cum ar fi penuria extremă de alimente și medicamente, care a cauzat multe decese în jurul lor, tinerii venezueleni trec de la inocență la o conștientizare profundă. Acest lucru duce adesea la o atitudine stoică, asociată mai frecvent cu adulții.

Deși alimentat de nostalgia autoarei pentru patrie și de tristețea față de dificultățile cu care se confruntă poporul ei, proiectul transformă aceste sentimente într-o forță. Acest lucru îi permite să interpreteze realitatea cu speranță, înțelegere și bucurie.

Silvana Trevale, membră importantă a comunității PhotoVogue, își discută proiectul și procesul din spatele acestuia.

**Cum găsiți echilibrul în portretizarea tineretului între ușurință și asprimea condițiilor la care sunt expuși de la o vârstă fragedă?**

Speranța și credința într-un viitor mai bun pentru ei înșiși și pentru Venezuela au modelat o mare parte a narațiunii. Am abordat acest proiect prin ochii tinerilor – un amestec de inocență, speranța că totul va fi mai bine și forța lor de a rămâne optimiști în ciuda realității. Viețile lor sunt adesea foarte complexe, dar când am vorbit cu ei, tot puteai simți acea inocență și bucurie vie, chiar dacă trec prin momente foarte dure.

Asta a modelat și condus proiectul. Am vrut să surprind acea inocență și să păstrez ușurința de a fi copil vie prin imagini. Simt că am reușit să fac asta prin grija, speranța și tandrețea cu care am abordat proiectul, pentru că port atât de multă dragoste pentru ei și pentru Venezuela.

**Ce aspecte ale Venezuelei v-au devenit mai clare după ce ați plecat, lucruri pe care nu le puteați observa când trăiați acolo?**

Lucrând la acest proiect cu oameni din Venezuela, unul dintre lucrurile principale care a devenit clar este cât de mult mi-a fost dor de țara mea. Fiind departe și plecând la 17 ani, această durere a fost profundă. Am început să îmi pară rău pentru lucruri foarte mici – străzile, familia și prietenii mei, dar și mirosurile țării și lumina ei. Aceste mici detalii au devenit mai importante și mai vii în mintea mea, modelând ceea ce tânjeam. Tinerii venezueleni pe care i-am întâlnit de fiecare dată când m-am întors, timpul petrecut împreună a devenit o modalitate de a mă reconecta cu ceea ce uitasem sau cu ce îmi era dor.

Un alt lucru care a devenit foarte clar este dezinformarea internațională larg răspândită despre Venezuela și situația cu care ne confruntăm. Îmi amintesc că am vorbit cu mulți oameni despre Venezuela, iar informațiile pe care le primeau de la canalele de știri păreau foarte diferite de realitatea pe care o trăiau familia mea și oamenii pe care i-am întâlnit. Acest contrast m-a motivat să împing proiectul mai departe, să împărtășesc experiențele oamenilor și țării pe care le-am văzut.

De asemenea, a devenit evident că tradițiile noastre nu sunt vorbite sau sărbătorite atât de mult pe cât ar trebui. De aceea, în ultimii ani, proiectul s-a dezvoltat într-un mod de a documenta și păstra tradițiile, sărbătorile, muzica și dansul nostru – omagiind cultura, oamenii care o mențin vie și bucuria pe care o aduce.

**Cum ați evitat să cădeți...**
Îți este dor de țara în care au trăit părinții tăi?
Pentru că nu am trăit-o niciodată eu însumi, acea nostalgie este foarte slabă – există doar prin amintirile părinților mei. Amintirile lor despre Venezuela adesea par îndepărtate de propriile mele experiențe și de ceea ce văd de fiecare dată când mă întorc. Încerc să nu mă pierd în acea nostalgie rămânând prezentă când mă întorc acasă, pătrunzând în locurile în care îi întâlnesc pe oamenii pe care îi fotografiez și ascultând poveștile lor.

Chiar dacă realitățile pe care le întâlnesc sunt dure și modelează acest proiect, speranța pe care o poartă tinerii pentru a merge înainte – și admirația pe care o simt pentru ei – îmi alimentează și umbrește orice sentimente pe care le-aș putea avea pentru o Venezuela care nu mai există. Totuși, există întotdeauna o ușoară nostalgie pentru ceea ce a fost, ceea ce ar fi putut fi și ceea ce nu este.

**Respiro**, 2019 © Silvana Trevale. Courtesy Guest Editions
© Silvana Trevale 2025

Puteți împărtăși povestea din spatele uneia dintre fotografiile din carte?
O imagine care păstrează o amintire specială este fotografia cu Roberta și trompeta ei. A fost realizată în timpul unei ședințe foto pentru Vogue Latam – prima dată când Vogue s-a întors în Venezuela după mulți ani. Spre sfârșitul zilei, am auzit o melodie de trompetă în depărtare.

Sunetul venea de la Roberta, care cânta desculță pe prispa ei. Ea locuiește în ceea ce consider una dintre cele mai frumoase clădiri din Caracas, pe Avenida Libertador. Scena era hipnotizantă; cânta atât de frumos. După cum ne-a spus tatăl ei, Roberta făcea parte din „El Sistema”, programul emblematic de orchestră cu acțiune socială din Venezuela și se lupta cu frica de scenă. El a încurajat-o să cânte atunci și acolo ca o modalitate de a-i înfrunta, înconjurată de scena pe care o cream. Ne-am îndrăgostit imediat de ea. I-am făcut portretul știind că va face parte din acest proiect pe termen lung – întruchipea perfect sufletul acestuia.

Puteți precomanda cartea aici.
**Venezuelan Youth** va fi lansată pe 7 mai 2026 și va fi expusă în spațiul de proiect East London al Guest Editions din 7-30 mai 2026.

Întrebări frecvente
Desigur, iată o listă de Întrebări Frecvente despre Venezuelan Youth: Un portret al rezilienței și speranței, concepute să sune ca întrebări ale unui cititor curios.

Începător – Întrebări generale

1. Ce înseamnă de fapt un portret al rezilienței și speranței?
Înseamnă a pune accentul pe forța, creativitatea și determinarea tinerilor venezueleni care își construiesc viitorul în ciuda imenselor provocări economice, politice și sociale din țara lor. Este o poveste despre depășirea adversității.

2. Nu sunt majoritatea poveștilor despre Venezuela doar despre criză și oameni care pleacă?
Deși criza și migrația sunt realități majore, această perspectivă evidențiază milioanele de tineri care rămân. Ei creează activ soluții, susțin comunitățile lor și redefinesc ce înseamnă să fii venezuelean.

3. Care sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă tinerii venezueleni astăzi?
Principalele provocări includ accesul limitat la educație și locuri de muncă de calitate, hiperinflația care face bunurile de bază inaccesibile, defecțiunile serviciilor publice și povara emoțională a separării familiei din cauza migrației.

4. Puteți da un exemplu simplu al acestei reziliențe în acțiune?
Da. Mulți tineri au apelat la antreprenoriat – au început afaceri mici, cum ar fi brutărie, freelance digital sau servicii de reparații – pentru a genera venituri acolo unde locurile de muncă formale sunt rare. Alții fac voluntariat în cartierele lor pentru a aborda problemele locale.

Intermediar – Întrebări mai profunde

5. Cum a afectat migrația în masă a prietenilor și familiei tinerii care rămân?
Creează un fenomen numit durere colectivă. Tinerii experimentează adesea singurătate, responsabilitate crescută pentru rudele în vârstă și un sentiment de incertitudine cu privire la propriul viitor – să rămână sau să plece. Cu toate acestea, mulți formează rețele locale de sprijin mai puternice.

6. Există o mișcare culturală specifică condusă de tineri?
Absolut. Există o explozie vibrantă de muzică, artă și conținut digital independent. Genuri precum „trap criollo” abordează probleme sociale, în timp ce tinerii regizori și artiști vizuali își folosesc munca pentru a documenta realitatea și a-și exprima speranța, împărtășind-o adesea la nivel global online.

7. Ce rol joacă tehnologia și internetul pentru ei?
Sunt o salvă de viață și o unealtă. Le folosesc pentru a accesa educația online, a găsi clienți internaționali pentru muncă freelance, a rămâne în legătură cu familia din diaspora și a se mobiliza pentru cauze sociale. Alfabetizarea digitală este o abilitate cheie pentru supraviețuire și oportunități.