Giorgio Armani poate nu a fost prezent fizic la spectacolul său—o premieră din 1975—dar influența lui s-a simțit peste tot. Cu puțin timp înainte de eveniment, era pe FaceTime cu echipa sa din culise. Exact la două minute după ora programată de începere, ora 19:00, a sunat pe cei mai apropiați asistenți ai săi, întrebându-i urgent de ce spectacolul nu începuse. Luminițele au pâlpâit trei minute mai târziu, semnalând tuturor să ia loc. După aproximativ cincisprezece minute, Leo Dell’Orco, șeful designului de îmbrăcăminte masculină Armani, a făcut o plecăciune sub aplauze entuziaste. Totuși, a părut neobișnuit să nu-l vedem pe domnul Armani în persoană. Designerul, care împlinește 91 de ani luna viitoare, se recuperează acasă la Milano după o scurtă boală care, se pare, l-a determinat să stea puțin timp în spital weekendul trecut. Cu toate acestea, absența lui nu a umbrit claritatea de neconfundat a modelelor sale.

Spectacolul a început cu un grup de modele care au pășit rapid pe podiumul cu plăci de argilă, purtând îmbrăcăminte sportivă elegantă și performantă EA7. Jachetele și pantalonii scurți din nailon ușor erau decorate cu modele geometrice care au apărut ulterior și în colecția Emporio Armani—modele inspirate de textilele complexe din regiunea Taznakht din Munții Atlas, Maroc.

Colecția avea un spirit nomad, sugerat de gențile de covor brodate care însoțeau primele look-uri Emporio. Pentru ochiul neantrenat, călătoria părea să cuprindă Africa de Nord și Centrală, precum și Asia Centrală. Conform notelor brandului, colecția a îmbrățișat „un principiu de bază al esteticii Armani: o curiozitate profundă pentru alte culturi și o dragoste pentru modul în care oamenii se exprimă prin îmbrăcămintea de zi cu zi.”

A fost revigorant să vezi îmbrăcămintea masculină inspirată de influențe mult dincolo de granițele occidentale obișnuite. Chiar și fără expertiza unui specialist în modă, hainele făceau referință clară la multiple tradiții—oferind un garderob mai global decât cel pe care îl vedem de obicei.

Printre momentele de top s-au numărat pantofii clog muli cu ciucuri, tunice cu pene, pantaloni largi din mătase, pălării cu boruri largi din ratan cu cozi din material, și coliere cu franjuri și amulete lucrate manual. Au fost prezentate jachete fără guler și pantaloni asortați în imprimate kaleidoscopice, șaluri drapate, o haină din piele verde-măslin cusută gros, și jachete din piele încheiată cu franjuri. Unele piese includeau cămăși din mătase metalizată, halate din in imprimate cu elefanți și girafe, și căciuli brodate cu pietre. Chiar și costumele moi, semnătură Armani, au făcut o apariție, dar aici au fost reinterpretate în țesături texturate care răsunau cu tema aventuroasă și nomadă a colecției.

Notele spectacolului menționau că unele modele simbolizau „reprezentări ale infinitului”. Fidel acestei idei, aceasta a fost o colecție fără limite—una care, chiar și de la distanță, ne-a permis domnului Armani să ne ducă într-o călătorie fără să părăsească casa.