Abia am apucat să mă prezint, că femeile de la Asociația Inaash au început cu entuziasm să-mi arate lucrările lor. Au întins pe masă pânze brodate cu tatreez palestinian. Modele în crampon bogat se evidențiau pe fundaluri negre și de fildeș, cu forme de diamant, chiparoși și simboluri protective țesute în aranjamente geometrice precise. În centru zăcea o pânză dreptunghiulară cu o hartă. Samar Kabuli, șefa broderelor de la Inaash, mi-a spus: "Aceasta este harta Palestinei." Fiecare femeie a indicat pe rând locul de pe hartă unde a trăit odinioară familia sa.

Rula Fayez Baraka, o refugiată de 45 de ani și broderiță care locuiește în Liban, a împărtășit că și-a petrecut toată viața în exil. "În timpul Nakbei, coloniștii israelieni ne-au luat casa cu forța", și-a amintit Rula. "Tatăl meu a găsit refugiu în Liban, deplasându-se între diferite tabere pentru a găsi de muncă sau adăpost. Aceasta este viața palestiniană – mereu în mișcare."

Fiecare broderiță de la Inaash a fost strămutată, familiile lor făcând parte din cei 470.000 de refugiați palestinieni înregistrați astăzi în Liban. Majoritatea locuiesc într-una din cele 12 tabere de refugiați din țară. "Taberele sunt teribil de aglomerate", a explicat Rula. "Aleile sunt pline cu apă murdară și fire electrice atârnânde. Este greu să găsești de muncă, deoarece legile libaneze ne împiedică să lucrăm în multe domenii." Inaash a fost fondată în 1969 de renumita artistă Huguette Caland El Khoury ca răspuns direct la această criză complexă. Întreprinderea socială se concentrează pe crearea de locuri de muncă pentru femeile refugiate palestiniene, vânzând rochiile, șalurile, gențile, pernele și textilele înrămate brodate de acestea, online și la expoziții internaționale. De la înființare, organizația a instruit și a angajat peste 2.000 de refugiate.

Cele mai multe dintre femei știu deja să brodeze când se alătură Inaash, fiind învățate de rudele de sex feminin. "Suntem învățate despre importanța istorică a tatreez-ului în școală", a remarcat Samar, explicând că acest stil de broderie are peste 3.000 de ani și că fiecare sat palestinian are propriile sale modele unice. "Modelele spun povești despre cultura noastră locală – oamenii, animalele, plantele și credințele fiecărei zone."

Ceea ce începe ca o îndemânare domestică devine o profesie prin Inaash. Odată angajate, femeile primesc instruire formală și șanse de dezvoltare profesională. "Începem cu modele de bază și le evaluăm regulat progresul", a spus Ali Jaafar, directorul general. "Samar s-a alăturat nouă acum peste 20 de ani într-un rol de începător. Astăzi ea conduce cele 400 de broderițe pe care le angajăm."

Unul dintre proiectele lor recente a fost pentru o expoziție de la Muzeul de Artă Islamică din Malaysia. Echipa a avut sarcina de a recrea 70 de rochii palestiniene istorice, fiecare reprezentând modelele tradiționale ale diferitelor orașe și târguri. "A trebuit să facem cercetări minuțioase pentru a găsi toate detaliile necesare", a spus Samar. "A durat mai mult de trei ani să le terminăm."

Proiecte ca acesta au o semnificație emoțională profundă pentru broderițe. "Motivele din regiunea tatălui meu, Safed, m-au mișcat profund", a împărtășit Samar. Deoarece Israel continuă să le refuze refugiaților palestinieni dreptul la întoarcere, Samar nu a putut să viziteze niciodată Safed. "Prin tatreez, am învățat despre plantele, animalele și tradițiile zonei. Mi-am putut imagina clar."

Ca parte a proiectului, Inaash a creat și broderii înrămate mici ale rochiilor pentru ca oamenii să le expună acasă. "Am vrut să ne asigurăm că aceste modele tradiționale nu vor fi uitate din nou", a explicat Samar.

Dincolo de păstrarea culturii, munca Inaash ajută la creșterea conștientizării cauzei palestiniene. "Poate fi greu să vorbim despre luptele noastre și să găsim oameni care să asculte", spune Rula solemn. "Tatreez-ul a devenit un mesaj tăcut de rezistență. Fiecare piesă arată că poporul palestinian va rezista și meșteșugul nostru nu va dispărea niciodată."

Broderia servește și ca o formă puternică de terapie. Samar împărtășește povestea unei femei luate de forțele israeliene în anii 1980. "Avea doar 17 ani la vremea aceea și a suferit doi ani de abuzuri", își amintește Samar încet. "După eliberare, era foarte instabilă. Singurul lucru care o putea liniști era brodatul." Acum în cincizeci de ani, femeia încă acceptă proiecte de broderie. "Fără lucrul cu acul, devine agitată și vorbește singură", adaugă Samar. "Așa că avem grijă să-i furnizăm mereu de lucru. S-ar putea să-i ia un an să termine o piesă, dar rezultatele sunt frumoase."

Rula găsește și ea alinare în mișcarea constantă a broderiei. "Să urmărim genocidul Israelului în Gaza a fost sfâșietor", spune ea. "Când devine prea dur, opresc televizorul și iau acul în mână. Mă ajută să găsesc pacea."

Viața în Liban aduce propriile sale lupte. Colapsul economic al țării, explozia din portul din 2020 și conflictele permanente cu Israelul au făcut ca supraviețuirea zilnică să fie nesigură. "A trăi și a lucra aici nu este ușor", recunoaște Ali. "Întreruperile de curent sunt frecvente, așa că femeile se urcă adesea pe acoperișuri pentru a prinde suficientă lumină pentru cusut."

În timpul războiului din 2024 dintre Liban și Israel, broderițele de la Inaash au fost obligate să-și părăsească casele. "Chiar și în timp ce fugeau, femeile s-au asigurat că își aduc sacoșele de broderie", notează Jafaar. "Ne-au spus că vor să continue să brodeze pentru că munca le oferă independență."

Această independență financiară a stârnit speranța în rândul femeilor. Salwa Abed el Rasool, în vârstă de 35 de ani, explică că își investește câștigurile în viitorul copiilor ei. "Mama noastră ne-a învățat că educația este singura noastră armă în această lume", își amintește Salwa. Ea își folosește acum veniturile pentru a plăti școala fiicei sale. "Nu voi uita niciodată primul meu salariu – m-a umplut de speranța că fiica mea poate avea o viață mai bună decât a mea", spune ea zâmbind.

Salwa își caută printre lucrurile personale și scoate cu mândrie prima piesă pentru care a fost plătită: o geantă albă cu Handla. Creat în 1969 de Naji al-Ali, Handala este un refugiat palestinian de zece ani din benzile desenate politice iconice. "În desene, el întotdeauna stă cu spatele la lume, refuzând să crească sau să-și arate fața până când nu se poate întoarce acasă", explică Salwa, urmărind broderia cu degetele. "Într-o zi, sper să-l brosez cu fața înainte, pregătit să se întoarcă."

Întrebări Frecvente
Desigur. Iată o listă de Întrebări Frecvente despre Femeile Refugiate Palestiniene din Liban care păstrează vie tradiția broderiei, cu răspunsuri clare și concise.

Începător - Întrebări Generale

1. Ce este broderia palestiniană?
Broderia palestiniană, cunoscută sub numele de tatreez, este o formă tradițională de broderie în cruce. Ea folosește fire colorate pentru a crea modele simbolice intricate pe material, adesea spunând povești sau reprezentând diferite sate și regiuni.

2. De ce este broderia atât de importantă pentru aceste femei?
Pentru femeile refugiate palestiniene, broderia este mai mult decât un meșteșug. Este o legătură vitală cu moștenirea, identitatea și patria lor, pe care multe n-au văzut-o niciodată. Este o formă de păstrare a culturii și de exprimare personală.

3. Cum le ajută broderia din punct de vedere economic?
Prin formarea de cooperative și vânzarea articolelor brodate, aceste femei pot câștiga un venit independent pentru a-și întreține familiile într-o țară în care se confruntă cu restricții legale și economice semnificative.

4. Unde pot vedea sau cumpăra această broderie?
O puteți găsi în taberele de refugiați palestinieni din Liban, prin cooperativele feminine specifice și la târguri sau expoziții culturale axate pe meșteșugurile palestiniene.

Avansat - Întrebări Detaliate

5. Care sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă în menținerea vie a acestei tradiții?
Ele se confruntă cu numeroase provocări, inclusiv:
- Sărăcia și Lipsa Resurselor: Costuri ridicate pentru materiale și fire de calitate.
- Restricții Legale: Ca refugiate, au drepturi de muncă limitate, ceea ce face dificilă gestionarea unei afaceri formale.
- Accesul la Piață: Găsirea de cumpărători constanți în afara comunității lor imediate este dificilă.
- Artizanii În Vârstă: Tinerii o văd uneori ca pe o îndemânare demodată, ducând la riscul ca tradiția să dispară.

6. Cum s-a schimbat broderia de când au părăsit Palestina?
Deși modelele tradiționale rămân centrale, se poate observa o anumită evoluție. Femeile încorporează uneori influențe libaneze sau creează modele noi care să le reflecte experiențele de refugiate. Există și o tendință de a aplica modele tradiționale pe produse moderne, cum ar fi husă pentru laptop sau genți, pentru a atrage o piață mai largă.

7. Există modele sau culori specifice care au o semnificație specială?
Da, categoric. Diferite modele sunt asociate cu anumite orașe și sate palestiniene. De exemplu, ...