Unele personaje pătrund liniştite în memoria culturală, în timp ce altele îşi croiesc drumul arzător, lăsând în urmă jar care nu se răceşte niciodată. Hedda Gabler este una dintre acestea. În parte muză, în parte monstru, ea a fost un simbol al dorinţei şi distrugerii de peste un secol, umplută de o nelinişte care depăşeşte saloanele care o închid. Acum, regizoarea Nia DaCosta—cunoscută pentru explorarea dezechilibrelor de putere şi a agenţiei personale printr-o lentilă de gen subversiv, de la Candyman (2021) la The Marvels (2023) (filmul cu cele mai mari încasări regizat vreodată de o femeie de culoare)—aduce personajul Hedda într-o lumină nouă prin îndrăzneaşa ei reimaginare a piesei clasice a lui Ibsen, aşezată în Anglia anilor 1950.

Lucrând cu Tessa Thompson—care a jucat în debutul regizoral al lui DaCosta din 2018, Little Woods, despre două surori care luptă pentru supravieţuire şi libertate în zona rurală din Dakota de Nord—ea transformă unul dintre cele mai misterioase personaje feminine ale literaturii în ceva mai ascuţit: un portret al feminităţii prinsă între performanţă şi autenticitate, constrângere şi rebeliune. Scriitoarea şi regizoarea de 35 de ani a vorbit pentru Vogue de la domiciliul ei din Londra despre reinterpretarea Heddei pentru publicul de astăzi, despre ce ar purta personajul dacă ar fi în viaţă acum şi despre motivul pentru care un protagonist din secolul al XIX-lea încă se simte uimitor de relevant.

Vogue: Recunosc că nu ştiam nimic despre Hedda Gabler înainte de a vedea acest film.
Nia DaCosta: Aceasta este o modalitate minunată de a o aborda. Dacă te uiţi la 10 Things I Hate About You, nu este nevoie să fi citit Îmblânzirea Scorpiei. Filmul funcţionează de unul singur, dar este puternic inspirat de această piesă pe care o iubesc. Am vrut să iau tot ce am iubit la Hedda şi să construiesc o lume în jurul ei care să evidenţieze acele calităţi.

Vogue: Ce aţi văzut în piesă care nu a fost evidenţiat în alte interpretări?
DaCosta: Hedda este profund tristă, dar şi amuzantă, vicleană şi un pic ridicolă. Simte intens, dar se simte şi goală, iar toată această complexitate mi s-a părut fascinantă. De asemenea, am considerat că piesa este destul de sexy şi am simţit că ar trebui să existe mai mult din acest aspect. Există dorinţă, o obsesie neîmpărtăşită, neconsumată şi o dinamică prădătoare, asemănătoare unui joc.

Vogue: Au existat teme care vi s-au părut deosebit de urgente astăzi?
DaCosta: Hedda este o femeie limitată de societate într-un mod specific, ceea ce se referă la constrângerile impuse nouă şi la cele pe care ni le impunem nouă înşine—uneori din cauza originii noastre, a traumei sau a fricii. Toate acestea mi s-au părut foarte umane şi am considerat că este un mod convingător de a explora aceste probleme printr-un personaj cu care este greu să fii de partea ei. Da, ea face lucruri groaznice, de neiertat, dar îi poţi vedea disperarea de a trăi, dorinţa de a iubi şi nereuşita din cauza acelor limitări, atât externe cât şi interne.

Vogue: Aţi avut-o întotdeauna în minte pe Tessa Thompson pentru rol. Ce a făcut-o perfectă pentru el?
DaCosta: Când am scris asta în 2018, eram în plină premieră pentru Little Woods. Suntem prietene apropiate de când ne-am cunoscut acum zece ani. Ea este o artistă şi o persoană pe care o admir profund şi cu care este minunat să fii. Tessa excelă în portretizarea personajelor cu frământări interioare, proiectându-le subtil, ca în Passing. Acest lucru s-a potrivit perfect cu Hedda pentru că nu am vrut să o explic excesiv sau să forţez empatia publicului. Cum justifici faptul că cineva îi îndeamnă pe alţii să se sinucidă sau să distrugă opera vieţii lor? Nu este vorba despre a o ierta—ci despre a o prezenta ca fiind validă. Tessa gestionează toate acestea genial. De asemenea, s-a cufundat în rol, citind multe traduceri şi vizionând fiecare adaptare disponibilă de film sau teatru.

Vogue: Ea foloseşte şi un anumit accent, nu-i aşa?
DaCosta: Da, accentul ei reflectă performanţa ei de clasă socială, deoarece o parte a traumei ei provine din faptul că este copilul nelegitim al unui general alb respectat şi al unei femei de culoare. Ea nu vorbeşte niciodată despre mama sa. Încearcă mereu să se integreze în lumea tatălui său, iar fiecare decizie pe care o ia vizează acest scop. În unele scene, îi observaţi exagerând accentul, în timp ce în altele, când este mai vulnerabilă emoţional, acesta se înmoaie pentru că este mai autentică. Când poartă masca şi când o dă jos?

Am vrut să întreb despre o scenă puternică în care sâni sunt vizibili. [Râde.] Am vrut pur şi simplu să o văd pe Hedda dărâmând metodic această persoană. Nu ca un minte calculată, ci ca cineva care alege în mod repetat cea mai proastă opţiune. Ea o vede pe Loveborg (fosta iubită a Heddei, acum rivală a soţului ei, interpretată de Nina Hoss) în acea stare şi ştie că o poate umili. Hedda pretinde că o iubeşte, dar o tratează atât de cruzime. Apoi Loveborg intră în cameră şi este complet umilitor. Cu toate acestea, ea îi captivează pe toţi acei bărbaţi cu inteligenţa ei. Aceasta este ceea ce a dorit dintotdeauna. Începi să realizezi că ea se confruntă zilnic cu acest mediu ostil şi îl îndură.

A descrie stilul filmului doar ca "elegant" nu îl cuprinde. Tu şi directorul de imagine Sean Bobbitt aţi urmărit să evitaţi să arate ca o piesă de epocă englezească îngustată fără a o supra-stiliza. M-am gândit în mod deliberat că am putea încorpora elemente de mister-criminal şi vibraţii de weekend la conac englezesc. Am vrut să se încadreze în acea tradiţie, dar să nu semene cu orice alt dramă de epocă, evitând supra-familiaritatea. Trebuia să reflecte femeia unică din centrul său, iar tot ce vedem ar trebui să fie din perspectiva ei. Eu şi scenografa Cara Brower am mobilat casa cu mobilier vechi, tradiţional din anii 1950, dar portretul din sufragerie—acum în sufrageria mea—este o lucrare de artă modernă cubistă. Am adăugat accente Art Deco, precum lac negru şi imprimeu de leopard, deoarece acest stil a renăscut în anii '50. Am vrut să simţim că este un amestec al epocii şi al acestei femei moderne, cu acel conflict evident de-a lungul întregului film.

Ce surse de inspiraţie au influenţat imaginea filmului? Am avut un principiu că niciun segment de 20 de minute să nu arate la fel. Este despre o petrecere care scapă de sub control, aşa că, pe măsură ce lucrurile se întunecă, şi lumina se estompează. Apoi este focul—un element cheie în Hedda Gabler—urmat de lumina rece a zilei, unde totul este aspru, albastru şi solemn. Opera pictorului danez Vilhelm Hammershoi a fost o inspiraţie; arta lui este frumoasă, sobră, sugestivă şi plină de emoţie.

Am fost foarte impresionat de costume. Îmi place Balenciaga. Anii 1950 au fost apogeul caselor de modă franceze. Este amuzant să compari Balenciaga acum cu Balenciaga din timpul vieţii lui—sunt foarte diferite. A fost o epocă a sexy-ului şi a modestiei. Loveborg a fost cel mai intrigant personaj de creat. Ar fi un tip Katharine Hepburn sau ar îmbrăţişa feminitatea? Eu şi designerul de costume Lindsay Pugh am optat pentru o rochie care arată că este o femeie care îmbină ambele. Este constrânsă, dar delicată, spunând: "Sunt aici ca femeie, nu o ascund, dar trebuie să mă acceptaţi pentru mintea mea, care este ceea ce contează cel mai mult."

Dacă Hedda ar trăi astăzi, cum şi-ar exprima ea sinea prin modă? S-ar integra în cercul din Sloane Square? Ar avea vibe-ul Made in Chelsea? Sau ar fi o Real Housewife? Ar fi o entuziastă Dior sau Chanel, dar nu prea revelatoare, deoarece asta este prea uşor în zilele noastre. Ea ar dori să se asocieze cu istoria şi clasa, dar cu un plus. Acţiunile ei din culise ar contrasta puternic cu imaginea ei publică, şi acolo ar sta tensiunea.

Unde vedeţi Hedda în cultura noastră astăzi? Acest lucru poate suna dur, dar... o pot vedea pe Hedda în arhetipul tradwife. Ea este o femeie care comite acte groaznice, dar înţeleg dorinţa ei de a trăi pentru sine. Este acea cale pentru mine? Nu. Dar luând în considerare structura societăţii noastre şi realităţile economice, este o alegere economică validă. Gândiţi-vă la femeile care votează împotriva propriilor interese pentru a menţine patriarhatul. Ele preferă să rămână în acel sistem pentru un sentiment de siguranţă decât să lupte pentru eliberarea lor şi a altor femei. Acolo o plasez eu pe Hedda, ceea ce poate suna dur. Nu susţin deloc această poziţie, dar o recunosc ca pe o decizie raţională modelată de presiunile sociale.

Hedda rulează în prezent în cinematografe şi va fi disponibil pentru streaming pe Prime Video începând cu 29 octombrie.

Întrebări frecvente
Desigur! Iată o listă de Întrebări Frecvente despre abordarea contemporană a lui Nia DaCosta asupra Heddei Gabler, concepută cu întrebări clare şi răspunsuri directe.



Întrebări Generale / Pentru Începători



1. Cine este Nia DaCosta?
Nia DaCosta este o regizoare talentată, cunoscută pentru regia sequel-ului Candyman din 2021 și a filmului The Marvels. Este recunoscută pentru aducerea unor perspective moderne și social relevante în proiectele sale.

2. Ce este Hedda Gabler?
Hedda Gabler este o celebră piesă de teatru scrisă de dramaturgul norvegian Henrik Ibsen în 1891. Este o clasică a teatrului secolului al XIX-lea despre o femeie complexă, manipulativă și profund nemulțumită, prinsă într-o căsnicie plictisitoare.

3. Ce înseamnă o abordare contemporană în acest context?
O abordare contemporană înseamnă că Nia DaCosta reinterpretează povestea clasică pentru un public modern. Ea va actualiza probabil decorul, dialogul și temele sociale pentru a reflecta lumea de astăzi, făcând povestea să pară imediată și relevantă.

4. De ce ar face cineva o nouă versiune a unei piese atât de vechi?
Marile povești pot fi spuse în multe feluri. O nouă versiune ajută noi audiențe să se conecteze cu temele veșnice ale piesei—precum ambiția, închisoarea și sănătatea mintală—prezentându-le într-un context pe care îl recunoaștem din viețile noastre.



Alegeri Tematice / Creative



5. Cum este diferită versiunea lui Nia DaCosta față de original?
Deși detaliile specifice pot varia, versiunea ei mută probabil acțiunea din Norvegia secolului al XIX-lea într-un mediu contemporan. Motivațiile personajelor și presiunile sociale cu care se confruntă vor fi traduse în echivalente moderne.

6. Ce teme principale din piesa originală sunt încă relevante astăzi?
Teme precum ambiția feminină înăbușită, căutarea controlului într-o societate controlatoare, natura distructivă a plictiselii și dinamica complexă a puterii în relații sunt toate încă foarte relevante.

7. Cum își influențează Nia DaCosta experiența abordarea față de Hedda Gabler?
Ca regizoare care explorează adesea rasa, trauma și comunitatea în munca ei, ea ar putea explora închisoarea Heddei prin lentile moderne suplimentare, precum presiunile specifice cu care se confruntă femeile de culoare sau impactul psihologic al condiționării sociale.