Soarele tocmai s-a ridicat deasupra Pacificului în Oaxaca în timp ce mă învelesc în halat și mă încalț cu sandale, pășind pe balconul suitei mele de la La Valise Mazunte. Înainte ca ceilalți oaspeți să se trezească, mă îndrept spre locul meu preferat—piscina infinit de pe stâncă care pare să se reverse în oceanul de dedesubt, deși de fapt este amplasată mult deasupra valurilor.

Mă las pe un fotoliu de relaxare și îmi încep rutina de dimineață. În mod normal, aș asculta muzică care să se potrivească cu priveliștea, dar astăzi renunț la căști și mă concentrez asupra respirației, lăsând sunetul mării să umple aerul. Este ușor să te simți conectat la natură aici, unde arhitectul Alberto Kalach a sculptat șase suite și o vilă în versantul muntos. Designul este brut, dar armonios—piatra locală, lemnul și argila se îmbină perfect cu peisajul.

Aceasta este cea mai recentă adăugire la o colecție tot mai mare de refugii inspirate din brutalism, situate la nord de Puerto Escondido, un sat de pescari odinioară liniștit, faimos pentru surfing. Deși orașul a atras întotdeauna căutători de aventuri, acum devine un punct de referință pentru design.

Schimbarea a început la mijlocul anilor 2000, în apropiere de Punta Pajaros, unde artistul Bosco Sodi a deschis Casa Wabi, o reședință pentru artiști proiectată de Tadao Ando. La scurt timp după, Hotel Escondido al Grupului Habita a stabilit un nou standard pentru cazările elegante. Astăzi, această porțiune de coastă găzduiește lucrări ale câștigătorilor Premiului Pritzker și ale tinerelor talente mexicane, inclusiv case proiectate de Tatiana Bilbao și un temazcal realizat de Tezontle.

Ceea ce a început ca un refugiu izolat în Punta Pajaros s-a extins acum spre sud, în zonele mai aglomerate ale Puerto Escondido. Cel mai recent proiect al Grupului Habita, Hotel Humano, oferă 39 de camere construite din argilă, beton și lemn tropical. În apropiere, Casa To reinterpretează un templu oaxaquean cu o piscină circulară din beton care se contopește cu jungla.

La sfârșitul anului 2024, Alberto Kalach a dezvelit Castillo de Arena—trei turnuri brutaliste care seamănă cu un castel de nisip ridicându-se din pădure, cu o curte umbrită de vechi copaci de ceiba. La doar câțiva pași distanță se află Xique, un refugiu cu opt dormitoare proiectat de Estudio Carroll.

Apoi este Casa Yuma, o proprietate cu 25 de camere concepută să dispară în peisaj. Pereții finisați cu chukum (un amestec de calcar și rășină) se îmbină cu lemnul și cimentul, creând un refugiu minimalist chiar pe plajă.

Cu noile zboruri care conectează Puerto Escondido la Houston—și în curând, New York și Los Angeles—această porțiune de coastă devine rapid o destinație de design. Boom-ul arhitectural de pe coasta Oaxacăi nu arată semne de încetinire, mai ales după deschiderea recentă a Kymaia—unde îmi petrec ultimele zile ale călătoriei între Mazunte și Puerto Escondido. Acest hotel boutique cu 22 de camere, proiectat de arhitectul Ezequiel Ayarza Sforza, se integrează perfect în peisajul oaxaquean. Deși suitele cu două niveluri sunt dispersate pe întreaga proprietate și inspirate de designul japonez, siluetele lor în trepte îmi amintesc de vechile temple mexica.

Estetica—betonul brut, lemnul expus și argila nearsă—se simte ca o prelungire naturală a meșteșugului secular al Oaxacăi. Aceiași artizani care creează faimoasa ceramică barro negro și textilele vopsite cu cochineală colaborează acum cu arhitecții pentru a modela aceste spații moderne. Deși materialele iau forme contemporane, filosofia rămâne aceeași: lucrează cu ceea ce oferă pământul, lasă natura să ghideze designul și cinstește arta transformării. Chiar și pe măsură ce coasta Oaxacăi evoluează rapid, acest tip de dezvoltare pare că a fost întotdeauna menit să fie aici.