În timpul vieții sale, Giorgio Armani s-a aplecat înaintea publicului după prezentările sale de modă de aproximativ 180 de ori în impresionantul teatru proiectat de Tadao Ando pe care l-a deschis în 2001. Domnul Armani, care a încetat din viață joi la vârsta de 91 de ani, a fost adus pe acea podium ultima dată în această dimineață pentru omagierea publică.
Ca forță vie în modă, domnul Armani a avut puțini egali și, fără îndoială, nimeni care să se compare cu influența sa. Astăzi, în Milano, puterea moștenirii sale – totalitatea operei și impactului său vital, acum că nu mai este – a început să se reveleze. Pentru mine, a semănat cu începutul a ceea ce Ralph Lauren a numit „eternitate” în omagiul său adus marelui designer italian. Așa cum a spus primarul Milanului, Giuseppe Sala, în această dimineață: „Va fi imposibil să-l uităm”.
Primarul Sala a fost printre primii care au luat loc în coadă când a început omagierea publică a sicriului domnului Armani. Cu zece minute înainte, coada avea deja câțiva oameni lățime și se întindea pe aproximativ 150 de metri pe Via Bergognone. În fiecare minut soseau și alți oameni.
La ora 9, a început ceea ce ar fi, în esență, trei zile de doliu pentru domnul Armani în Milano: coada a început să se miște. Existau de fapt două cozi – una pentru membrii publicului care doreau să-și prezinte omagiile, și alta pentru sute de angajați Armani, care au fost respectuos tratați cu prioritate.
Cele două cozi s-au întâlnit la intrarea în Armani/Teatro. Ne-am mișcat încet pe coridorul luminat de soare. Pe măsură ce holul se deschidea în atrium, unii vizitatori au adăugat la omagiile florale deja abundente din stânga, în timp ce alții au scris mesaje în cele șase cărți de condoleanțe deschise din dreapta. Au fost lacrimi și multe îmbrățișări, dar fără dramatism – doar un sentiment copleșitor de respect. Apoi a venit momentul să intrăm.
A fost incontestabil de straniu, emoționant și puternic să fii scurt, pentru ultima oară, în prezența domnului Armani – în același spațiu unde l-am văzut prezentând atâtea colecții, făcând atâtea plecăciuni și împărtășind atâtea opinii. Încăperea era iluminată ușor cu lanterne pâlpâitoare, decorul său preferat pentru seri. În fundal se aucea piesa emoționantă pentru pian a lui Ludovico Einaudi, „Nuvole Bianche” – alegerea personală a domnului Armani.
Sicriul închis al domnului Armani era decorat cu un buchet de crini albi și flancat de patru carabinieri milanezi în uniformă de ceremonie completă, inclusiv săbii. În spatele său se afla drapelul Milanului, un semn de onoare. În apropiere, pe o masă, se afla o bucată mare de cristal, sculptată abstract – o sculptură pe care domnul Armani, se pare, a ținut-o mulți ani lângă pat. Fiecărui vizitator i s-a acordat un moment să se apropie de sicriu, să-l atingă scurt și să-și spună un gând sau o rugăciune.
Scaunele erau rezervate pentru cei mai apropiați familie și prieteni ai domnului Armani pentru a veghea. În această dimineață, aceștia au inclus nepotul său, Andrea Camarena, și partenerul său de lungă durată și directorul de modă masculină, Leo Dell’Orco. Alți membri ai familiei și prieteni vor avea trista onoare de a ședea alături de el astăzi și mâine, înainte de înmormântarea sa privată, luni.
Alături de primarul Sala, alții care și-au prezentat omagiile sâmbătă dimineață au inclus antreprenorul veterân de modă Mario Boselli, Donatella Versace, Tommaso Sacchi, Carlo Capasa, John Elkann, Angela Missoni, Sara Maino și Carla Sozzani. La plecare, Missoni a făcut o pauză pentru a spune: „El a fost Giorgio: prima stea, primul adevărat imprenditore. Ne-am respectat foarte mult și cred că chiar și afecțiune. A fost foarte uman și foarte dulce – mi-a scris când a murit mama mea. A avut norocul să trăiască o viață împlinită, cu mintea și trupul intact. Ce altceva ai putea dori?”
Ieri și astăzi, „necrologiile”, sau anunțurile de deces, au... În Milano, paginile ziarului Corriere Della Sera au fost umplute cu câteva pagini de omagii personale pentru Giorgio Armani. Acest gest tradițional de respect a fost extins de Valentino Garavani și Giancarlo Giammetti, Paola Fendi, Miuccia Prada și Patrizio și Lorenzo Bertelli, Domenico Dolce și Stefano Gabbana, compania Vivienne Westwood, Remo Ruffini, Stefano Pilati, Gildo Zegna, Luca Guadagnino, Ralph Lauren și familia sa, familia Benetton și mulți alți indivizi, familii și instituții.
Înainte de declinul său brusc și decesul său săptămâna trecută, următorul eveniment planificat al domnului Armani la Teatro său era stabilit pentru 28 septembrie. Trebuia să prezinte un spectacol care să marcheze cea de-a 50-a aniversare a companiei sale, fondată în iulie 1975. Se înțelege că acest spectacol va avea loc în continuare, omagiind colecția finală pe care a condus-o la design și servind ca o continuare a sărbătoririi vieții și moștenirii sale. Într-un sezon plin de debuturi ale designerilor, acest final postum este menit să fie un moment deosebit de emoționant.
Giorgio Armani este deja profund integrat în țesătura Milanului. Există muzeul Armani/Silos, Hotelul Armani, panourile publicitare Armani omniprezente în Brera și semnul Emporio Armani pe care fiecare avion care aterizează la Linate l-a trecut din 1996. Fără îndoială, Milano va considera imposibil să-l uite – și nici nu ar vrea. Astăzi, în interiorul Armani/Teatro, un citat al însuși omului era proiectat pe perete alături de o imagine a sa pe podium în zilele sale de glorie: „Amintirea pe care sper să o las este una de angajament, respect și grijă pentru oameni și pentru realitate. Din aceasta începe totul.”
Întrebări frecvente
Desigur, iată o listă de întrebări frecvente despre „Milano nu îl va uita niciodată pe Giorgio Armani”, concepută să sune natural și să ofere răspunsuri clare și directe.
Întrebări generale pentru începători
Î: Ce înseamnă „Milano nu îl va uita niciodată pe Giorgio Armani”?
R: Este o expresie care subliniază impactul imens și durabil pe care designerul de modă Giorgio Armani l-a avut asupra orașului Milano. El a contribuit decisiv la definirea identității sale moderne de capitală globală a modei.
Î: Cine este Giorgio Armani?
R: Este unul dintre cei mai renumiți și influenți designeri italieni de modă din toate timpurile. A fondat casa de modă Armani, cunoscută pentru stilul său atemporal, elegant și sofisticat.
Î: De ce este el atât de important pentru Milano în special?
R: În anii 1980, succesul lui Armani a pus Milano pe hartă ca un rival serios al Parisului în lumea modei. Estetica sa curată și puternică a ajuns să definească luxul „Made in Italy” și a transformat peisajul cultural și economic al orașului.
Î: Este „Milano nu îl va uita niciodată” un slogan sau o campanie oficială?
R: Este mai degrabă un sentiment popular sau o expresie puternică decât o campanie oficială. Captează recunoștința și respectul profund pe care orașul le are pentru el.
Întrebări avansate și detaliate
Î: Care au fost unele dintre contribuțiile cheie ale lui Armani care au schimbat Milano?
R: Printre contribuțiile cheie se numără:
Definirea unei estetici noi: Depărtarea de logo-uri strălucitoare către costumele de putere subestimate, deconstruite și veșminte de seară elegante.
Impact economic: Construirea unui imperiu multimiardar cu sediul central în Milano, creând locuri de muncă și atrăgând atenția globală.
Influență culturală: Designurile sale au fost iconice în filme ca „American Gigolo”, consolidând factorul de cool al Milanului.
Î: Cum a diferit stilul lui Armani de alți designeri italieni ai vremii?
R: În timp ce Versace era cunoscut pentru glamura îndrăzneață și Dolce & Gabbana pentru senzualitatea siciliană, Armani a promovat o eleganță minimalistă, relaxată și sofisticată. El a făcut ca luxul să pară fără efort și ușor de purtat.
Î: Pe lângă îmbrăcăminte, cum și-a mai lăsat Armani amprenta asupra orașului?
R: Influența lui este omniprezentă:
Arhitectură: A proiectat muzeul Armani/Silos pentru a găzdui arhivele sale.
Hospitality: Deține Hotelul Armani Milano.