Există o vorbă populară printre millenials că ar trebui să faci mereu lucruri „de dragul glumei”. „Gluma” mea într-o zi de toamnă trecută a fost pură răutate. Un prieten nu se mai oprea din vorbit despre călătoria lui de fitness la sfârșitul celor 20 de ani, care, bineînțeles, includea alergarea unui maraton. Doar ca să-l enervez, m-am înscris la extragerea pentru a intra în NYC United Half Marathon 2026. Cred că exact cuvintele mele au fost: „Ce, e greu?”. Aproape un an și două semi-maratoane mai târziu—în două țări diferite, nu mai puțin—pot să-mi iau înapoi gluma și să spun: e chiar foarte greu. Merită, dar greu.

În acea zi de la începutul lui noiembrie, am deschis site-ul, am creat un cont New York Road Runners, am introdus informațiile cardului meu de credit pentru a pre-autoriza taxa de cursă în caz că extragerea mea trecea, am adăugat un contact de urgență și am închis pagina, fericită că cel puțin temporar l-am enervat pe prietenul meu. Asta până într-o dimineață, trei săptămâni mai târziu, când am văzut o taxă de 160 de dolari pe cardul meu de credit, urmată rapid de un email „Felicitări!” de la organizație. I-am trimis imediat un mesaj prietenului meu cu vestea. El mi-a împărtășit-o pe a lui: nu intrase. De fapt, am trimis mesaje tuturor prietenilor mei alergători serioși, dintre care majoritatea au alergat Maratonul din New York City propriu-zis și au intrat și ei la extragere. Comic, karmic, tragic, am fost singura care a intrat.

Nu sunt complet nesportivă. Am dansat toată copilăria și am vâslit în liceu. În facultate, mă trezeam ocazional foarte devreme ca să alerg un kilometru lent la răsărit pe plajă și să savurez un cafea neagră de 1 dolar de la Pret pe treptele mele. În timpul COVID-ului, blocată în Connecticut după ce am zburat acasă pentru o programare la dentist direct din Parisul în panică, am alergat în sus și în jos pe un drum de pământ din spatele casei părinților mei. Pasul meu vioi s-a estompat în cele din urmă, dar acum eram forțată să-l aduc înapoi, gâfâind pe străzile pietruite din Seaport.

Sincer, procesul a fost un amestec de iubire și ură. Nu suportam să mă trezesc în întuneric beznă ca să alerg kilometri pe vreme sub -6 grade. Eram încântată să menționez cât de mult realizasem deja în acea zi în timp ce alunecam prin birou spre biroul meu. Eram mai puțin entuziasmată când s-a făcut atât de frig încât a trebuit să mut alergările lungi pe banda de alergat. La un moment dat, la cinci kilometri dintr-o cursă de 11 pe aparat, mi-am făcut rău de mișcare accidental uitându-mă la coada de cal legănată a alergătorului din fața mea în timp ce ascultam „4 Raws” de EsDeeKid sărit înainte și înapoi între AirPod-urile mele. (După acel moment jenant, am trecut rapid la cărți audio.) Dar cel mai important, am iubit senzația rapidă de control pe care rutina—una pe care trebuia fie să o finalizez, fie să o abandonez—mi-o dădea în timp ce lucram un job la fel de social și imprevizibil ca moda. Obiectivele mele proprii au devenit mai clare; de fapt, am primit apelul de la HR despre obținerea exact a acestui job la Vogue în timp ce alergam.

Acest sentiment neprețuit de rutină—unde puteam să-mi limpezesc mintea, să mă deconectez și să mă bucur de un hobby complet pe cont propriu—a fost motivul pentru care am spus da invitației Lululemon la Seawheeze Half Marathon 2026 din Vancouver. Nu doar da, ci da cu entuziasm, gata să încep un război de 12 săptămâni de la zero.

Am devenit dintr-o dată o alergătoare de șosea care zbura internațional ca să concureze la curse? Cu ritmul meu pe kilometru, nu sunt sigură că poți numi ce fac eu competiție, dar în aceste luni de vară mai calde, se simțea grozav să alerg 16 kilometri într-o dimineață de duminică însorită înainte să mă întâlnesc cu prietenii pentru margaritas congelate ca să urmărim meciurile Cupei Mondiale—ca să nu mai vorbim de faptul că forma mea fizică de bază îmi permite acum să alerg 16 kilometri cu entuziasm în loc de frică.

În mod similar, lipsa unei rutine în cele două săptămâni după cursă m-a lăsat atât cu ușurare, cât și cu neliniște. După aproape un an de trezit la 5:30 dimineața, dormitul până la 7 se simte atât, atât de bine. Totuși, am fost și într-o stare de incertitudine, ca și cum ceva esențial din zilele mele lipsește. În loc să-mi prelungesc pauza de la hobby-ul meu, mi-am înlocuit adidașii, care au atins 640 de kilometri în Vancouver (e șocant să vorbesc în acești termeni semi-oficiali de alergare—și abia aștept să mă întorc acolo.

Ești curios despre o tendință de frumusețe sau wellness? Am vrea să auzim de la tine! Scrie-i editorului senior de frumusețe și wellness de la Vogue la beauty@vogue.com.

Întrebări Frecvente
Iată o listă de întrebări frecvente despre impactul surprinzător de pozitiv al alergării scrisă într-un ton conversațional natural







Întrebări Frecvente De Ce Viața S-a Îmbunătățit Când Am Început Să Alerg



1 Ce vrei să spui prin viața s-a îmbunătățit? Nu e alergarea doar dureroasă și obositoare?

Sună contraintuitiv, dar durerea unei alergări este temporară, în timp ce efectele ulterioare sunt uimitoare. Nu e vorba doar de fitness. E claritatea mentală, sentimentul de realizare și reducerea stresului care se răsfrâng în fiecare altă parte a zilei tale. Schimbi 30 de minute de disconfort pentru 23 de ore de senzație de a fi mai capabil și mai calm.



2 Nu sunt deloc în formă. Pot chiar să fac asta sau e doar pentru sportivi?

Absolut poți face asta. Secretul e să începi jenant de încet. Alergarea ar putea fi doar un mers alert în prima săptămână, apoi un minut de jogging urmat de două minute de mers. Există aplicații gratuite ca Couch to 5K concepute special pentru oameni care nu au alergat niciodată. Nu concurezi cu nimeni altcineva decât cu tine însuți.



3 Cum reduce alergarea efectiv stresul? Nu adaugă doar mai mult la programul meu?

Gândește-te la stres ca la o energie fizică. Când alergi, arzi acea energie nervoasă. Corpul tău eliberează endorfine și reduce cortizolul. E și timp pentru tine—o pauză de la ecrane, emailuri și treburi. Te întorci acasă cu o minte mai liniștită, nu mai epuizată.



4 Sunt o persoană ocupată. Cum îmi fac loc pentru alergare în program fără să preia controlul?

Nu trebuie să alergi o oră pe zi. Magia care îmbunătățește viața începe de la doar 20-30 de minute de trei ori pe săptămână. Trateaz-o ca pe o întâlnire nenegociabilă, ca pe o ședință cu șeful tău. Mulți oameni descoperă că alergarea prima dată dimineața le dă mai multă energie pentru restul zilei, făcându-i mai productivi, nu mai puțin.



5 Mereu am crampe laterale sau simt că nu pot respira. Ce fac greșit?

Aceasta este greșeala numărul 1 a începătorilor: mergi prea repede. Ar trebui să poți susține o conversație în timp ce alergi. Dacă nu poți, încetinește. Pentru crampele laterale, încearcă respirația