Giambattista Valli descrie Marocul ca „o obsesie” întrețesută în limbajul său creativ. Pentru colecția sa de resort, el a canalizat influența Marrakeș-ului—prezentă anterior în linia sa de couture—într-o interpretare mai ușoară și relaxată. Modelele au prezentat tonuri calde de roșu și șofran, cu imprimate florale de trandafiri și bougainvillea care păreau proaspăt culese dintr-o grădină. Fidel esteticii sale de jet-set, colecția a oferit o scăpare efemeră, păstrând totuși un ancoraj în realitate. „Cine ar putea învinui pe cineva pentru că tânjește după frumusețe într-o lume din ce în ce mai dură?” s-a gândit Valli.

Valli a crezut întotdeauna în grație și frumusețe care izvorăsc din convingeri personale, nu din tendințe. Pentru el, stilul nu înseamnă să urmărești ce e la modă—ci să prinzi ceva etern. „Oamenii cred că frumusețea clasică și armonioasă este demodată sau depășită”, a spus el cu un umăr ridicat, neatins de schimbătoarele capricii ale modei.

Această colecție a echilibrat perfect romantismul și realismul. Rochii fluide aveau corsaje drapate cu eleganță, rochii din dantelă cu mâneci delicate în formă de capelet, iar rochiile boeme pluteau cu o asimetrie jucăușă. Alături de aceste siluete aerisite s-au aflat rochii mini elegante și costume scurte croite din țesături ușoare, îmbinându-se cu babuși brodați și tarboș croșetați pentru o notă de farmec neconvențional. A fost amestecul semnătură al lui Valli dintre visător și practic—dovadă că rafinamentul poate fi și capricios, și purtabil.