Lookbook-ul de resort al Emiliei Wickstead începe cu un model care poartă o expresie îndrăzneață, aproape provocatoare. Părul ei strâns la spate și rochia-costum structurată ating un echilibru între eleganța feminină și o notă androgină, iar buzele ușor deschise sugerează că ar putea vorbi — sau chiar mustra. **„Îmi place să cred că muza mea își afirmă personalitatea în acest sezon”,** a explicat Wickstead. **„E un pic mai rebelă și mai zgomotoasă.”**

Colecția se inspiră din filmul **„Vertigo”** al lui Alfred Hitchcock, o peliculă iubită de designeri pentru glamourul anilor 1950, datorită costumațiilor create de Edith Head pentru enigmaticul personaj (sau personaje?) al lui Kim Novak. În timp ce **„Vertigo”** explorează obsesia unui bărbat pentru înfățișarea unei femei — și dorința lui de a remodela o altă femeie după chipul ei — interpretarea lui Wickstead adaugă profunzime. Ea evidențiază puterea transformatoare a modei (o temă pe care orice designer o înțelege) și inversează scenariul, făcând versiunea ei a Judy, interpretată de Novak, mai sfidătoare. **„E zgomotoasă în expresii, în felul în care vorbește și în felul în care se îmbracă”,** a spus Wickstead, subliniind fundalurile puternice în culori primare pe care le-a ales pentru a prezenta hainele.

Wickstead are talentul de a lua culori și modele îndrăznețe — care în mâini mai puțin experimentate ar putea părea copleșitoare — și de a le rafina în piese sofisticate și ușor de purtat. Colecția include rochii de zi cu flori, semnătură a designerului, dar unele dintre cele mai reușite looks sunt combinațiile inteligente: o bluză albastră cu guler pe care e suprapus un pulover din lână țesută cu model de coș, purtat cu o fustă caro, sau o haină oversize verde închis aruncată peste un pulover cu decolteu în V din material pufos. Asta nu înseamnă că veșmintele de seară au fost mai puțin impresionante — mai multe rochii au fost mai opulente decât de obicei pentru Wickstead, precum o rochie uluitoare din jacquard auriu cu talie sculptată și mâneci brodate. **„Chiar și cu piesele mai glamuroase — deși nu îmi place acest cuvânt — am vrut să mă joc cu distorsiunea și mișcarea”,** a remarcat ea.

Câteva detalii neașteptate fac trimitere la temele mai întunecate ale lui **„Vertigo”**. Cele mai intrigante au fost straturile din organza cu puncte, care păreau să se deformeze pe măsură ce materialul se mișca. **„Este vorba despre dualitate, iluzie, obsesie, transformare — acestea sunt cuvintele cheie”,** a spus Wickstead. Ca întotdeauna, desenele ei dezvăluie mai mult decât pare la prima vedere.