Deși este o realizare remarcabilă faptul că „Tatami” – un film regizat în colaborare de un iranian (Zar Amir Ebrahimi) și un israelian (Guy Nattiv) – a fost realizat și lansat în contextul tensiunilor globale, nu lăsați acest lucru să eclipseze faptul că este și un dramă captivantă. Este un film sportiv magistral care plasează un underdog – o femeie cu un spirit indomobil – împotriva unui guvern opresiv, într-un mod care a captivat publicul încă de la Rocky.

Iată premisa: Leila (interpretată de Arianne Mandi) este o judokan iraniană de clasă mondială care concurează la Campionatele Mondiale de Judo, unde își domină adversarele. O medalie de aur – care ar fi prima pentru Iran – pare la îndemână. Dar lucrurile iau o întorsătură: pe măsură ce avansează, guvernul ei îi ordonă, prin intermediul antrenorului său (interpretat și el de Amir Ebrahimi), să se retragă din următorul meci simulând o accidentare. Motivul? Este programată să concureze împotriva unei sportive israeliene, iar Iranul nu recunoaște statul Israel.

Nesurprinzător, Leila are alte planuri – a spune mai mult ar însemna să intru în teritoriul spoilerelor. Drama care urmează este atât tensionată, cât și frumoasă, filmată într-un alb-negru somptuos care amintește de Taurul furios al lui Scorsese. Nu trebuie să fii cufundat în geopolitică pentru a aprecia acest film; acesta apelează la ceva universal – conflictul dintre a te conforma autorității și a-ți urma propriile convingeri, mai ales când fiecare parte din tine strigă nu. Faptul că Leila și-a dedicat viața acestui moment, doar pentru ca niște străini să încerce să i-l răpească din motive care s-ar putea să nici nu o intereseze, nu face decât să intensifice puterea poveștii.

„Tatami” a fost lansat în Statele Unite în iunie, într-o perioadă de ostilități escaladate între Israel și Gaza. Acest calendar a făcut filmul – care a avut premiera la Festivalul de Film de la Veneția în 2023 – deopotrivă izbitor de relevant și dificil de promovat. Când l-am văzut în noaptea premierei la IFC Center din Manhattan, publicul a fost complet captivat. După aceea, câțiva dintre noi ne-am adunat în jurul producătoarei Adi Ezroni, care a început să discute despre producția complicată a filmului și semnificația acestuia. (O discuție publică anterioară fusese anulată din motive de securitate.) Când securitatea IFC Center a încheiat rapid discuția noastră improvizată, ne-am mutat la un bar de cocktailuri din apropiere. La scurt timp, Arianne Mandi – care se afla în oraș filmând un alt proiect – ni s-a alăturat, transformând o vizionare deja fascinantă într-una dintre acele seri de neuitat, specifice doar New York-ului.

Nu vă pot promite că veți avea aceeași experiență unică, dar vă pot garanta că, indiferent de opiniile voastre politice, acest film are o magie palpitantă aparte.

Întrebări frecvente
Întrebări frecvente despre Galaxia Tatami

Începător Întrebări generale

Î: Despre ce este Galaxia Tatami?
R: Este un anime surreal, cu un ritm alert, despre un student universitar care se alătură diferitelor cluburi în fiecare episod în căutarea unei vieți studențești roz, doar pentru a se confrunta cu dezamăgire. Apoi primește șansa să retrăiască cei doi ani de facultate din nou și din nou, încercând să-i desfășoare corect.

Î: Merită văzut? De ce vorbește toată lumea despre el?
R: Absolut! Este lăudat pentru stilul său vizual unic, povestirea inteligentă despre regrete și alegeri, dialogul plin de spirit și o concluzie puternică și satisfăcătoare care leagă totul frumos.

Î: Câte episoade are? Este un angajament mare?
R: Are doar 11 episoade, deci este un maraton foarte gestionabil. Povestea este densă, dar scurtimea o face ușor de finalizat.

Î: Subtitrările trec foarte repede. Este normal?
R: Da. Dialogul este renumit pentru ritmul său rapid, mai ales în primul episod. Nu vă faceți griji dacă pierdeți o replică sau două, ideile și emoțiile de bază sunt consolidate vizual și prin repetiție. Face parte din experiență.

Î: Am văzut primul episod și am fost confuz. Ar trebui să continui?
R: Cu siguranță. Primul episod te aruncă în ape adânci. Structura devine mai clară până în al doilea sau al treilea episod, iar răsplata pentru a persevera este imensă.

Î: Este trist, amuzant sau ambele?
R: Este ambele. Are un umor absurd și incisiv despre viața studențească și anxietatea socială, dar în cele din urmă este o privire profundă și uneori melancolică asupra singurătății, prieteniei și căilor pe care nu le apucăm.

Avansat Întrebări tematice

Î: Care este treaba cu stilul artistic? Arată atât de diferit.
R: Serialul folosește un stil vizual distinctiv, texturat, cu perspective exagerate, palete de culori simbolice și montaje care par a fi un colaj. Acest lucru reflectă starea mentală haotică a protagonistului și natura repetitivă, asemănătoare unui labirint, a vieții sale.

Î: Care este mesajul sau tema principală a serialului?
R: În esență, este despre acceptarea alegerilor din trecut și realizarea că viața ideală, perfectă pe care ți-o imaginezi este adesea o iluzie. Fericirea...